Mai aproape de Goebbels, mult prea departe de Churchill. Epilogul poveştii PSD-istei care voia la cultură, dar s-a trezit pe şantier

În urmă cu mai bine de două săptămâni făcea înconjurul ţării ştirea cu şefa Organizaţiei de Femei a PSD Călăraşi, fostă angajată a unui salon de masaj, care a ajuns să conducă Şantierul Naval din Mangalia. Reporterii ziarului Libertatea au căutat-o pe doamna în cauză ca să afle mai multe despre această promovare pe linie de partid.

Răspunsurile doamnei au fost debordant de sincere. Ea a povestit că, aşa cum se procedează în toată ţara, nu doar la Călăraşi – fix aşa este! – şi-a depus CV-ul pentru o „promovare”. Un secretar de stat, membru CA, director, şef de agenţie, orice. Sigur, aceste lucruri sunt arhicunoscute, toate instituţiile statului sunt căpuşate de amante, lipitori de afişe, beizadele, dansatoare la bară etc. singura lor calitate fiind aceea de membri de partid sau relaţiile cu lideri de partid. Nu trebuie nici şcoală, nici minte, nici expertiză, doar… pile. Totuşi, trăim în ţara în care s-a inventat un minister ca să fie şi doamna Firea-Pandele ministreasă!

Altceva m-a frapat aici şi acum vine şi tragi-comicul situaţiei. Doamna spune că şi-a dorit ceva mai pe cultură sau educaţie, dar, ghinion, la tombola funcţiilor i-a ieşit… şantierul. De ce frapant? În conştientul sau, poate subconştientul ei, doamna ne spune că, atunci când nu te pricepi la nimic, te duci la cultură…, la educaţie. Cazul este elocvent şi arată dispreţul total al PSD (iar PNL tot acolo e) şi câte parale dă coaliţia de guvernare pentru aceste domenii. Uitaţi-vă doar cu ce fel de specimene sunt ocupate reprezentanţele ICR din străinătate. Un congres mondial al imbecililor n-ar reuşi să adune asemenea exemplare. L-aţi văzut, recent, pe PNL-istul din Galaţi care va conduce ICR Lisabona? Prostie în stare pură! De educaţie nu discut, că e proiectul ţară, „România educată” a preşedintelui.

Iar cest dispreţ total faţă de cultură vine chiar de la vârful celor două partide aflate la guvernare. După cum se exprimă, vi-l imaginaţi cumva pe Ciolacu într-o bibliotecă sau o librărie? Dar într-o sală cu păcănele? Ei, aici parcă e în mediul lui! Dar pe Ciucă? OK, poate pe el nu-l vedeţi la păcănele, fire cazonă parcă i-ar sta mai bine jucându-se şi comandându-le unor soldăţei de plumb.

Multă lume va spune că numai de cultură nu trebuie să ne ardă acum, cu război la frontiere, inflaţie, preţuri mari, asalturi asupra Justiţiei, pensii nesimţite, implicit pierderea banilor din PNRR etc. În  plin al II-lea război mondial, se spune că, în timp ce se discuta bugetul, ministrul de finanţe britanic a propus o sumă derizorie la Cultură, lucru care i-a atras reproşul premierului Winston Churchill. “Suntem în război”, s-a apărat finanţistul, la care a venit replica memorabilă a lui Churchill: „Şi atunci pentru ce luptăm?!”. La polul opus, tot din acele vremuri a rămas celebră o zicere atribuită de unii lui Goebbels, de alţii lui Göring „Când aud de cultură, îmi vine să pun mâna pe pistol”. Mai trebuie să explic ai cărui descendenţi sunt cei din PSD şi PNL?