Alfred Simonis, peștișorul de aur al Timișoarei

După trei ani de mandat, campanii de demolare politică a statuii lui Dominic Fritz, cu spitale și școli rămase în frig pe motiv de dezastru în sistemul de termoficare al Timișoarei, cu porecle de genul „Donimik Frig” și alte delicii gonflate de media locală sau națională, ca și cum noul primar ar fi fost vinovat, orașul a prezentat o strategie pe termen mediu pentru Colterm. Nu știu dacă e cea mai bună, dar în mod cert este altceva decât ce avem acum: insolvență și falimentul. Dar strategia nu este totul. Ca ea să fie validată, un comitet al creditorilor trebuia să voteze, iar asta nu e un lucru ușor în România. Privatul a votat imediat într-o direcție, ANAF s-a abținut pentru o mai atentă analiză, iar pentru Mediu a intervenit Alfred Simonis, președintele interimar al Camerei Deputaților.

Să nu fiu înțeles greșit. Nu-l bălăcăresc pe omul ăsta tânăr și vivace că a vrut să ajute Timișoara. Foarte bine, să ne alăturăm lui Dominic Fritz și să-i mulțumim d-lui președinte Simonis pentru scurtătura în birocrație, dar asta iarăși e o treabă făcută ca la noi. Clujul a pus piatra de temelie a dezvoltării ulterioare atunci când Emil Boc a aprobat, în calitate de premier, o grămadă de investiții în capitala Ardealului. Ponta a făcut și el una alta pentru Târgu Jiu, PSD (și nu numai) a încurajat și sistemul cu baronii care duc bani acasă, ba pentru comunitate, ba pentru ei, un contract, o măslină, un pod picat etc.

Mulți ne-am supărat că Sorin Grindeanu n-a ajutat cât ar fi putut Timișoara când era cu mare funcție în Epoca Dragnea. Alții spun că a ajutat, dar nu s-a lăudat. Din capul Camerei Deputaților, Alfred Simonis a amendat legea care lua niște bani de la bugetul Capitalei Culturale Europene 2023, iar acum a dat sfoară în țară că a rezolvat votul pentru Colterm, ca strategia de dezvoltare a sistemului de termoficare să meargă mai departe, cât o mai merge. Căci mâine-poimaine poate nu va mai fi Simonis mare șef. Ce facem atunci? Cum mai abandonăm noi luptele politice pentru binele orșului și județului? Și la ce ne-ar ajuta că le abandonăm, dacă nu avem un Alfred Simonis?

Aici avem două variante. Ori ne rugăm de domnul Simonis să intervină la legile alea care vor face ca dezvoltarea României să se facă după reguli, algoritmi, descentralizare reală administrativă și economică, nu după pile și relații politice. Chestiune care ar face ca în țara asta lucrurile să meargă mai natural, mai tehnic și ceva mai departe de pixul unui politician. Dacă Alfred Simonis nu are suficientă forță să curețe România de această meteahnă, atunci, dacă se poate, îl rugăm frumos să rămână șef la Camera Deputaților cât mai mult, să fie un fel de Moș Crăciun al Timișului, să facă stadionul, sala polivalentă, centurile, aeroportul, să culeagă mulțumirile noastre și ale lui Dominic Fritz încă mulți ani de acum înainte.

Vedeți cum e viața asta? Dominic Fritz și USR ar fi militat cândva pentru eliminarea arbitrariului din funcționarea statului, a cumetriilor și baroniadei de partid. Acum mulțumesc frumos că Alfred Simonis acum vreo trei ani a stat „ghiocel” la Dragnea să-I tocmească toate voturile la legile alea toxice în Camera Deputaților, asta în timp ce Fritz și colegii erau în stradă să protesteze. Dacă Alfred Simonis nu făcea asta, ci se etala ca pesedistul luminat, precum primarul din Jebel ori Mihai Ritivoiu, mai ajungea el acum șef la deputați? Era poate un prefect care nu putea ajuta Timișoara cu mai nimic. Nu-I așa că e perversă viața asta?