Dezastru, dezastru, dar cine e mama dezastrului în transportul public timișorean?

Un transport în comun într-un mare oraș merge bine ca serviciu public atunci când reușește să servească populația în niște parametrii decenți. Decența vine pe neștiute, căci atunci când nu-ți pui problema să întârzii la serviciu, căci poate nu vine autobuzul sau că o fi prea plin, e, atunci nu-ți mai pui nici întrebarea dacă acel SPTP din Bremen, de pildă, merge bine sau nu merge. Nu trebuie să-l lauzi, ci doar să te servești de el de câte ori ai nevoie, fie că te duci la slujbă, în centrul orașului la un restaurant, la un meci de fotbal sau la un concert seara. Atunci RATT-ul sau SPTP-ul merge bine și habar n-are lumea de ce ar merge rău într-o societatea normală.

Nu cred că și-ar pune foarte des nici angajații problema salariilor. Societatea public respectivă nu trebuie să facă mare profit, dar important este să nu producă pierderi. Dacă chiar le produce din considerente sociale, atunci municipalitatea le acoperă prin subvenții. Prin urmare, conducerea ar putea da salarii bune șoferilor, cu condiția să nu arunce banii pe alte cele, printre care și personalul auxiliar. Dar nu are treabă populația din Bremen cu câți șoferi are RATT-ul lor, câte datorii ar avea la Fisc, cine e în consiliul de administrație, care Helmuth și care Otto și de ce consilierii locali se strofoacă să dea cu ei de pământ din rațiuni financiare, pur și simplu politice, ba chiar electorale.

Și la noi ar trebui să meargă lucrurile în aceeași logică, dar nu e chiar așa. Presa titrează din doi în doi ani despre dezastrul de la SPTP, fie că directorul și membrii CA-ul sunt puși de un partid fost și plecat de la putere, fie dezastrul se întoarce sub altă coloratură politică. Nu poți face mari diferențe între „dezastre”, căci datorii „istorice” avem de la ăia dinainte. Nu știm din ce povestesc politicienii dacă ăștia noi fac dezastrul din ce în ce mai mic, până la linia de plutire, sau dezastrul crește în buna datină a muncii la stat.

Nu suntem noi o comisie de audit să știm dacă noua conducere a SPTP face pe medicul, încearcă „tratamente” dureroase și incomode, dar pacientul e atât de bolnav, încât trebuie să i se taie piciorul. Știm doar că actuala clasă politică locală aranjată în USR ca administrator la primărie și PNL opozant al administratorului userist vede lucrurile doar în logica unui război între bine și rău. Doar știrile vechi de presă te avertizează că dezastru era și în 2018, în vremuri liberale, și în 2022 și, firește, în alte perioade „istorice” ale SPTP, când societatea de transport construia biserici, doar-doar nu vine un dezastru mai mare.

Acum iarăși e dezastru, aflăm de la aleșii PNL. Care trebuie să știe ce înseamnă un dezastru la SPTP, căci e și al lor, ba chiar al lor. Da, o fi dezastru în datele financiare ale firmei, să răspundă șefii de acolo și primarii care i-au susținut, dar pare dezastru și în teren. Șantierele din oraș – bune și ele – au făcut ca noi ăștia mai în vârstă să nu mai recunoașteam traseele de acum două decenii, ani despre care spunem că atunci tramvaiul 4 și autobuzul 33 mergeau bine pe vremea primarului Gheorghe Ciuhandu. Așa o fi, dar dezastrul de atunci a început, a continuat în mandatele lui Nicolae Robu, iar dacă Dominic Fritz nu reușește mare lucru azi e și din vina ălora de dinainte.

Însă dezastru este și în clasa politică care se folosește de acest dezastru pentru a juca altfel ostilitățile electorale la anul. Cea mai vocală este consiliera Pro România Roxana Iliescu. Și eu aș fi vocal în locul dânsei, dacă mi-aș căuta loc în alt partid, dar nu aici aș puncta în locul lui Dominic Fritz. Dacă dezastrul e atât de mare la SPTP și altul mai mare tot n-are cum să vină, primar să fiu aș trage sforile să o numesc pe doamna Iliescu directoare la SPTP. Să facă treabă bună, să scoată societatea din dezastru. Nu merităm noi atât, contribuabilii?

Într-un comunicat PNL ni se atrage atenția că „coaliția USR-PSD”, și „parteneriatul USR-PSD” au făcut ceva rău în consiliu local, blocând o discuție despre starea dezastruoasă a SPTP. OK, te zgârie pe urechi asocierea asta de acronime, dar nu te apucă râsul și apoi plânsul să vezi cine se vaită de onorabilitate în relația cu PSD? Cine vorbește de „mărul bubos” adus la masa puterii? Liberalii? Ce e mai grav? Un parteneriat USR-PSD la municipiul Timișoara sau unul pe vreo șase ani cel puțin peste întreaga țară? O fi bune amândouă?