Roxana, fă-te că munceşti! În căutarea unui nou coledzi, unui alt partid…

Prin 2017, cocoţată pe schelele de la Castelul Huniade, cu cască de protecţie pe cap, Roxana Iliescu, la acea vreme vicepreşedinte al CJ Timiş, promitea finalizarea acestui obiectiv în câteva luni. Şase ani mai târziu, lucrările nu sunt încă finalizate, dar e drept, Iliescu îşi pierdea funcţia în Consiliul Judeţean, în iunie 2018, după un conflict în interiorul partidului în care funcţiona atunci: PMP. Cine ştie, poate dacă mai rămânea un an-doi, castelul era terminat, nu-i aşa? Dar, încă de atunci, ea vindea imaginea unui politician implicat, muncitor, căruia nu-i era teamă să urce pe schele şi să dea indicaţii preţioase în domeniul ingineriei. Aşa cum se pricepe şi la cultură şi la energie şi la agricultură, medicină, muzică, literatură, fotbal sau orice, ca o adevărată renascentistă a vremurilor noi. Nu a rezolvat castelul, dar în schimb, poate tot atunci, pentra ea a fost începutul unei frumoase relaţii, ca să-l citez pe Rick Blaine (Casablanca).

După doi ani pe tuşă, în 2020, pe Roxana Iliescu o regăsim în Consiliul Local Timişoara. De această dată pe listele Pro România. O piruetă ideologică de la dreapta conservatoate la stânga populistă, sau de la Băsescu la Ponta. Dar când vrei să faci mult bine comunităţii, nu mai contează fleacurile astea de intelectuali fandosiţi, cu doctrine, principii etc. Te sacrifici pur şi simplu, îţi sufleci mâinile şi te apuci de lucru. Sau îi faci pe alţii să creadă că tu munceşti. Că doar politica se bazează pe percepţii, nu pe fapte. Şi pe vorbe, normal…

Câteva cuvinte însă despre stagiul la PMP. Iliescu a fost o vreme chiar preşedinte al organizaţiei judeţene. A intrat în conflict cu aproape tot partidul atunci când a insistat să-l susţină şi promoveze pe Dorin Cândea, unul dintre cele mai sulfuroase specimene care a populat clasa politică de pe Bega. Inclusiv cu două condamnări la puşcărie, care, e drept, au fost şterse ulterior din cazier. Ceea ce era de aşteptat, când năbădăioasa dragoste (politică, evident) între cei doi s-a consumat, Cândea  fost cel care i-a dat ultimele lovituri Roxanei. Iar în urma unui monstruos circ (puteţi citi şi alegeri), ea a pierdut funcţia de preşedinte în favoarea lui Cornel Sămărtinean, ulterior fiind exclusă din partid, motiv pentru care a rămas fără funcţia din CJ Timiş.

Şi dacă tot am pomenit de circ, odată intrată în Consiliul Local, parcă principala lozincă după care s-a ghidat a fost „Primiţi cu circul?”. Respectiv aproape toate şedinţele de Consiliu Local le-a transformat în tămbălău, depăşindu-l chiar şi pe Radu Ţoancă. Tămbălău foarte plăcut însă unora, inclusiv fostului primar al Timişoarei, Nicolae Robu, care au etichetat-o drept cel mai activ consilier local. O adevărată „Timişoara revoluţionară”, ca să fac trimitere la celebru tablou al lui Rosenthal. A început prin a se război cu Colterm-ul, făcând, nu ştiu dacă intenţionat sau nu, jocul şacalilor imobiliari care au pus ochii pe terenurile societăţii de termoficare. A pierdut însă acest conflict, cel puţin pentru moment, terenurile fiind securizate de primărie.

După ce a făcut nişte parcări pe Clăbucet (de când consilierii fac parcări?), sau cel puţin aşa am fost informaţi, Iliescu a pus, mai nou, tunurile pe STPT. Un război pornit din nimic, dar ea trebuie să arate că munceşte. De exemplu, prin a cere public cu mare zarvă date deloc secrete şi la care avea acces. Dar probabil nu mai poate dormi din cauza datoriilor societăţii. Evident că lucrurile nu sunt roze în această societate. Dar şi acolo, ca la Colterm, se perpetuează o stare de fapt foarte veche, cu imense datorii şi fără cea mai mică reformă. Plus că societatea a fost politizată de sus până jos în timpul lui Robu. De exemplu, celebrul Buboi, cel cu „bac”-ul la 40 de ani, era preşedinte al Consiliului de Administraţie. Evident că Iliescu nu are soluţii pentru ce se întâmplă acolo, dar e bine să faci mult circ, să arăţi că munceşti, să ieşi în evidenţă.

Şi aici e problema. La anul sunt alegeri locale, iar Iliescu n-are un coledzi pus deoparte. Pro România e un partid în disoluţie şi oricum era o formaţiune prea mică, o cam strângea. Aşa că are nevoie de un partid nou, mai mare, mai încăpător. Care, evident să-i aducă şi o poziţie eligibilă pe lista de consilieri locali. Şi multe variante nu-s: PNL şi PSD. Sigur, iar ar fi sclifoseli să te poticneşti în acorduri fine ideologice. Important e coledzi-ul. Astfel că Roxana, neutră ca tot românul, negociază cu ambele tabere. Şi pentru a negocia cu cât mai mare folos trebuie să dea şi senzaţia că munceşte. Şi chiar îi reuşeşte…

P.S. Să vinzi măşti de protecţie la STPT în timpul pandemiei, pe când societatea era condusă de colegul tău de partid, iar acum să spui că e tragică situaţia acolo, trebuie să ai un stomac puternic. Aproape la fel de puternic ca al Roxanei Iliescu. Şi să te cheme Adrian Lulciuc şi să fii lider al Grupului PNL din CL Timişoara. Mai ales că STPT a fost dusă în cap în guvernarea PNL-istă. Şi a spus-o un vechi lider PNL, Sorin Supuran, în scurta perioadă în care a fost director la STPT, dar dat afară tocmai pentru că a început să facă treabă.