„Doctor” Ciucă, „revoluționar” Ciolacu și tăcerea Timișoarei

FSN-ul și toate formele luate de această șopârlă politică după 1989 și-a bătut joc de lupta anticomuniștilor din decembrie 1989 într-o gamă largă de moduri. În primul rând, a propus acel scenariu odios care a produs victime după 22 decembrie mai multe decât cele care le-au dat luptele dintre popor și dictatură. Unități ale armatei au tras unele spre altele, invocându-se lupta cu niște teroriști invizibili. Apoi, tot FSN-ul transformat în forță politică și-a bătut joc de idealurile protestatarilor din Timișoara, București, Lugoj, Cluj, Sibiu și alte orașe prin preluarea țării împreună cu Securitatea reformată în oameni de afaceri, ba chiar punând miniștri oameni ai KGB-ului sau piese grele ale reprimării revoluției. Însă cel mai parșiv mod de a-ți bate joc de oamenii revoluției a fost altul.

Au tranformat idealurile de atunci într-o piață de vânzare a diplomelor de merit și a recompenselor mai degrabă pe criterii politice decât pe adevărul din stradă. Au ajuns revoluționarii adunați sub diferite asociații să se dușmănească mai ceva ca la revoluție luptătorii și securiștii. Militari care au tras în revoluție au ajuns colegi de asociații cu victimele lor, iar asta nu la Bârlad sau Buzău, ci la Timișoara. Înregimentarea politică a revoluționarilor și a asociaților lor i-a adus pe unii mai aproape de recompense decât pe alții, de s-a ajuns la monitorul oficial să cuprindă de zeci de ori mai multe nume de „luptători cu merite deosebite” decât s-au adunat în stradă în 1989.

Pentru această calitate, mulți au primit renta viageră de peste 2.000 de lei pe lună, au avut parte de scutire la impozite, spații comerciale și terenuri valoroase pe piața imobiliară. Și unde meritau oamenii să primească așa ceva, și unde nu exista temei moral sau legal pentru așa ceva. O scârbă i-a făcut pe mulți să se închidă în această bulă de rușine, iar falșii revoluționari să umple țara. Toate aceste rele făcute de FSN de la izvor și până la PSD-ul condus de Marcel Ciolacu, „revoluționar de Buzău”, au dus societatea asta la o blazare și la o lipsă rușinoasă de reacție.

Am întâlnit zilele trecute pe o stradă din Timișoara un lider revoluționar om de afaceri prosper după ce a trecut scurtă vreme prin politică și administrația locală. L-am întrebat dacă e normal ca din Timișoara să nu existe nicio reacție de indignare măcar din partea celor care reprezintă ca lideri de asociații revoluționarii timișoreni. ”Asta e!”, a venit un non răspuns din partea interlocutorului. Corpul ăsta bolnav al luptătorilor timișoreni din decembrie 1989 a ajuns așa făcând compromisul cu cel care oferea recompense precum pungile cu ulei alegătorilor în anul electoral.

Să reacționeze la ce? Păi, în ultimele zile ale anului, puterea politică l-a dat afară pe secretarul de stat pentru problemele revoluționarilor. Este o decizie politică, veți spune, când un demnitar al fostului partid de guvernare este înlocuit cu unul de la partidul venit la guvernare. O fi așa, dar cel demis este cel care a cerut retragerea unui număr de certificate, printre care și al premierului Ciolacu, „revoluționarul de Buzău”. Omul care a continuat o ușoară curățenie printre revoluționari, propunând anularea documentelor unor impostori care profitau de lege și de bugetul statului, este și fiul unui erou în revoluție, dacă mai contează asta pentru cineva cu suflet de revoluționar din Timișoara, București, Cluj, Lugoj, Sibiu și alte orașe care au făcut harta evenimentelor de acum 34 de ani.

Dacă ni se pare jenantă lipsa de reacție a revoluționarilor din Timișoara, pasivitatea PNL ar trebui să ni se pară normală, nu? Până la urmă, pesediștii au dat afară un demnitar PNL, înlocuindu-l cu unul de la ei. Dacă pe liberali nu-i deranjează scandalul care a scos la lumină impostura de la vârful statului, atunci măcar să se fi deranjat că au fost atacați la algoritm politic. Dar ce pretenții să ai de la „doctor Ciucă” și „revoluționar Ciolacu”?