Uniunea PSD-PNL nu e o poveste despre noi, ci despre ei

Poate că unii se întreabă de ce proclamă atât de apăsat Cătălin Drulă, președintele USR, moartea democrației după refacerea USL, comasarea alegerilor și alte planuri ale majorității parlamentare PSD-PNL, iar adunarea laolaltă a USR, a Forței Dreptei și PMP în Dreapta Unită ar fi un semn de sănătate în democrația noastră. Chiar așa, ăia de ce n-au voie să facă strategii și alianțe electorale, dar cei din Dreapta au voie? Că unii sunt toxici, iar alții sunt buni? Undeva se desparte această logică minimalistă, iar refacerea USL, într-adevăr, poate face mai mult rău decât ar avea șansă să o facă Dreapta Unită. Vorbim de decizia PSD și a PNL de a merge împreună în alegerile europarlamentare, dar și de o imaginară participare comună în alegerile naționale din iarnă, dacă cumva le-o trece prin cap.

Pe fondul războiului din Ucraina și a celui hibrid purtat de Moscova prin toate țările euroatlantice unde sunt alegeri, cu promovarea extremei drepte prin tot felul de proiecte venite din spuma mării, menținerea stabilității politice prin continuarea unor guvernări PSD-PNL ar trebui să fie o veste bună. Mai puțin bună decât alte formule, dar sigur mai sănătoasă decât cu AUR sau SOS în componență. Corect, menținerea sistemului așa cum îl știm ne poate necăji prin corupție, cheltuirea defectuasă a banului public și alte bube ale mainstreamului românesc, dar nu ne aruncă în mâna Moscovei și nici în haosul unor experimente suveraniste care să decupleze România de Europa, precum se întâmplă în Ungaria.

Refacerea USL este o afacere doar a lor, a PSD și PNL. Deși asaltul extremei se simte în sondaje și în viața de zi cu zi, întâlnim tot mai mulți alegători ce-ar încerca soluția AUR din convingere sau la mișto, România nu ar fi fost într-un foarte mare pericol de guvernare suveranistă nici dacă PSD ar continua cu PNL prin însumarea procentelor după alegeri, nu pe liste comune. Poate că PSD pierde în favoarea AUR, iar PNL, în favoarea Dreptei Unite, dar o majoritate tot ar scoate aceste partide după redistribuire. În caz de criză poltică s-ar apela la UDMR, ca de atâtea ori.

Refacerea USL măcar pentru europarlamentare nu e nici măcar despre a da grupurilor popular și socialist din Parlamentul European un număr cât mai mare de aleși, cum am putea crede, ca măsură de contracarare a valului eurosceptic. Da de unde, refacerea USL e despre salvarea conducerii PNL de o schimbarea în forță după un scor prost la alegerile din 9 iunie. Iar pe fondul disperării liderilor PNL (Ciucă și Bode), PSD a simțit că se poate mânca o pâine bună din negocieri. Președinția țării pentru Ciolacu, alte poziții cheie în Legislativ, comisarul european, conducerea guvernului și poate mult în jos, ca la piață.

Singura situație în care PSD și PNL ne-ar fi putut lăsa pe mâna AUR pe termen lung ar fi venit tot din lăcomia lor, din lipsa lor de cuvânt, nu dintr-o aritmetică politică. În cazul în care unul dintre cele două ar fi cedat tentației să guverneze cu AUR de frică să nu o facă ceilalți mișcarea asta. Adică tot pentru ei, pentru siguranța lor, nu a noastră. Cred că PNL este singurul mare pierzător din această schemă, dacă ne scoatem pe noi din ecuație, alegătorii. Liberalii puteau lua un picior în fund la europarlamentare, coborând poate sub scorul AUR, dar asta ar fi putut declanșa o schimbare care să-i ajute la alegerile din iarnă. Poate chiar o reapropiere de partidele de dreapta proeuropene, USR, FD și PMP și lărgirea acestui pol care încă ar face cu ochiul unei consistente părți din electoratul românesc.

Mergând cu PSD pe liste la europarlamentare, liberalii pot câștiga pe termen scurt, își pot salva cei mai nepricepuți conducători ce i-au avut în ultimii ani, dar se vor apropia tot mai mult de absorbția în acest partid sau măcar în modul de a guverna al acestuia. Da, conservatorii cu socialiștii s-au aliat într-un mandat trecut și în Germania, pentru a salva stabilitatea, dar asta trebuie să fie o măsură de ultimă instanță, un glonț de argint pe care să-l tragi când nu mai ai alte soluții. Au tras glonțul de argint pentru salvarea lui Ciucă. Merită?