„Dominic n-a făcut nimic”. Dar ce realizări măreţe avea dacă accepta oferta PNL!

„Dominic n-a făcut nimic!”. Acesta este sloganul „constructiv” cu care PNL Timiş şi candidatul Nicolae Robu atacă precampania electorală şi, foarte posibil, vor marşa şi în campania electorală pentru alegerile din 9 iunie. Nu intru în discuţii ce şi cât a făcut Dominic Fritz în cei trei ani şi ceva de mandat. E treaba lui şi a echipei sale să lămurească acest aspect. Eventual, în paranteză fie spus, îmi amintesc că fostul primar Nicolae Robu chiar n-a prea făcut nimic, timp de opt ani, din punctele pe care le-a promis în 2012. Asta dacă nu cumva o coală de hârtie A4 mâzgălită cu câteva cifre se consideră proiect finalizat.

Altundeva vreau să ajung. Până a se resemna cu varianta Robu candidat, ba chiar şi ulterior, PNL a încercat din răsputeri să-l convingă pe Fritz să se îmbrace în straie liberale. Iar acest lucru s-a întâmplat, potrivit mai multor surse din PNL, atât la nivel local, cât şi central. Inclusiv Nicolae Ciucă i-ar fi făcut ofertă, după un  demers similar al unui fost ministru de Interne din Caraş-Severin. De altfel, anul trecut, neştiind nimic despre aceste discuţii, membrii unei delegaţii de primari liberali din Timiş, în timpul unor discuţii cu liderii centrali ai partidului, au rămas perplecşi când Rareş Bogdan i-a „asigurat” că, în Timişoara, candidatul PNL la primărie va fi Dominic Fritz. Sigur, nu te poţi lua după vorbele lui Rareş Bogdan, că iar ajungi la pensii speciale desfiinţate în 30 de zile. Dar omul este prim-vicepreşedinte PNL şi deţine prima poziţie pe lista de europarlamentare pe partea liberală. Om cu greutate în partid, cum ar veni.

Şi mă gândesc că, fiind vorba de un partid serios, înainte de a-l oferta, cei din PNL s-au interesat despre prestaţia lui Fritz în fruntea Primăriei Timişoara. Şi, chestiune de logică, au aflat că a făcut ceva, că altfel nu făceau eforturi disperate pentru a-l racola. Că doar vorbim de politicieni responsabili, lideri ai celui mai vechi partid din România, urmaşi de Brătieni. Nu se făcea să aducă în PNL un individ care „n-a făcut nimic”. Sau la acea vreme să fi făcut ceva Fritz, dar între timp s-a prescris?

În acest context, haideţi să facem un scurt exerciţiu de imaginaţie! Ce s-ar fi întâmplat acum dacă Fritz accepta oferta PNL? Îi vedeam pe tinerii liberali cu Adrian Lulciuc în frunte îmbrăcaţi în tricouri pe care erau numerotate „realizările” lui Fritz? Cu litere mici ca să încapă cât mai multe. Fritz era „neamţul care face!”, spre deosebire de contracandidatul său care îşi dă câte zece autogoluri. Oare cum îl ridica în slăvi Simion Moşiu? Mai ales că avea nevoie de Fritz să prindă loc în Consiliul Local pentru Fraţii C.

În contrapondere, câtă băşcălie şi zoaie aruncate în capul candidatului independent (sau AUR?), Nicolae Robu, produceau acelaşi PNL? Şi da, Nicolae Robu candidează acum sprijinit de PNL, fiindcă Fritz a refuzat această ipostază. Ca să înţeleagă mai bine, pe limba lui, în pofida celor Z.E.C.E. goluri marcate meci de meci, Robu a ajuns titular, doar fiindcă a refuzat Fritz transferul. Altfel, rămânea o eternă rezervă neutilizată a lui Fritz. Cel puţin la PNL.

Fără să o mai lungesc mult, „Dominic n-a făcut nimic!” doar fiindcă a refuzat să joace unul dintre cele mai practicate „sporturi” în politichia româneasă: traseismul. Şi – nu-i aşa? – la noi trădarea se premiază, în timp ce loialitatea, integritatea, caracterul etc. sunt luate în derâdere, fiind doar pentru fraieri.

P.S. La indigo se întâmplă lucrurile şi la Bucureşti. Fiindcă a refuzat să se înscrie în PNL, Nicuşor Dan este, apud Rareş Bogdan şi compania, cel mai slab primar din istorie. Dacă se înscria în PNL, era cel mai bun…