Lucrurile s-au așezat „mănușă” lui Dominic Fritz

Ce se întâmplă PNL-ului in Timiş convine de minune lui Dominic Fritz și lui Alfred Simonis. Spuneau unii că este incredibil câte s-au dat peste cap ca să-i iasă calculele lui Simonis. Ai zice că e om puternic si cu puterea asta a lui te poți aștepta să ajute și Timișul. Dar să-l lăsăm pe Simonis și să vedem că lui Fritz i-a năvălit bucuria asta peste el fără să facă ceva. Candidează cu un Nicolae Robu susținut de PSD, căci PNL e praf și pulbere. Iar susținerea PSD de ce ar veni, atâta vreme cât competiția PSD nu e cu USR, ci cu PNL? De ce ar vrea PSD să aibă PNL primar în Timișoara, cu atât mai mult cu cât a apucat să zică, prin mai multe voci din filială, că Fritz e de preferat lui Robu ca primar?

Să nu uităm că PSD și USR au, totuși, un istoric de colaborare în Timișoara, atunci când primarului Dominic Fritz nu-i ajungeau voturile pentru hotărâri în Consiliul Local. A funcționat, poate funcționa și pe mai departe. Firește, în alți termeni, căci una e să ai nevoie de un vot „ciupit” de la vreun supărat al altor partide și alta e să ai nevoie de un grup de consilieri pentru a administra municipiul. Dar despre asta am vorbit și cu siguranță nu este o treabă care să dea o perspectivă luminoasă USR-ului. Și-așa, câștigarea poziției de primar de către Dominic Fritz cred este mai la îndemână odată cu declanșarea tămbălăului între PNL și PSD în Timiș.

Este performant să câștigi pentru a doua oară Primăria Timișoara, dar este chiar savuros că o faci împotriva unui colos politic cum ar vrea să se prezinte alianța PSD-PNL, generator de stabilitate. Precum la București, ditamai coaliția are șanse mai mici să-l bată pe Dominic Fritz decât în formula susținerii lui Nicolae Robu exclusiv cu support PNL. PSD nu a fost iubit niciodată în Timișoara, iar PNL va fi greu de angajat la efort în folosul lui Nicolae Robu. Pacea Nica-Robu s-a instalat totuși și mecanismul electoral părea să funcționeze. Nu ușor, cu multe broaște înghițite de ambele părți, după conflictele de anii trecuți între ultimii doi președinți ai filialei, dar finalmente lucrurile păreau așezate.

Paradoxurile nu se opresc aici. Dacă Alin Nica își dorea cu ardoare încă un mandat, dar nu-l poate primi pe listele PNL-PSD (eventual cu alianța de Dreapta), dincolo, la PSD, Alfred Simonis nu prea ar vrea președinte de consiliu județean, că-i este bine mai sus, la București.

Da, de parcă ar mai conta când, într-o zi de toamnă, iarnă, primăvară sau vară, la sediul central al PSD se vor duce aprige negocieri succesorale cu nu mai știu care filială în care baronii amenință că rup ei cumva partidul dacă nu pleacă Simonis din capul mesei. Că e obraznic, nu suficient de meritoriu în partid, iar pentru continuatorii lui Ciolacu, plecat la Cotroceni, Simonis devine brusc o monedă bună de schimb. Noi ne vom întreba atunci ce sens a avut pentru Timiș tot balamucul, pe unde o fi și ce-o mai face săracu’ Alin Nica? Dar pentru asta nu trebuie musai să mergem cu scenariu până în organizațiile din Oltenia sau Moldova, ci ne putem așeza chiar mai aproape.