Capul gol sabia nu-l taie?

Sunt deștepți în țara asta care-și pierd capul în doctrine de apărare pentru România, vreo două-trei. Una este cea a participării la tratate, cum este cel al Atlanticului de Nord, NATO, sau la o altă alianță, cum era pe vremuri cea comunistă, a Tratatului de la Varșovia. Apoi ne surâde și doctrina neutralității prin multă diplomație, încredere, ceva ce nu prea poți cere în această parte de Europă. Ar mai fi apărărea de capul nostru, cu arma în mână, ca la Mărășești, până ni s-or înmaronii izmenele. În realitate, ultimele două variante, neutralitatea și doctrina apărării de sunt tot variante „cu rușii”, dar pentru că un patriot nu poate spune pe față așa ceva s-a inventat altceva.

De ce neutralitatea sau apărarea de capul nostru sunt tot forme de filorusism? Păi, de aia! Căci una este ce face Șoșoacă, să zică că ea este cu Rusia (și România întracolo trebuie să se îndrepte) și alta este ce fac patrioții lui Simion, care spun una și fumează alta. Printre formele de antieuropenism, antiamericănism și anti-NATO de astăzi este, dacă nu ați observat până acum, aceea a contestării programelor României de apărare. Adică urlăm în gura mare că nu trebuie să mai dăm bani pe armament, câtă vreme noi nu avem sănătate, educație performante în țară.

De ce nu le avem, asta e altă discuție și n-o să recunoască niciodată aceste specimene de politicieni și alegători că are o mare legătură cu ce au votat până acum peste 30 de ani. Dar să revenim la „înarmarea inutilă”. Conform primei doctrine, celei a alianței, ei se întreabă de ce mai luăm noi rachete, dacă tot ne apără NATO. Dacă trec doi, trei ani și nu ne-a atacat nimeni, acești deștepți vor concluziona din nou că am aruncat banii degeaba pe geam, exact ca si cum asigurarea Casco a devenit și ea inutilă după ce a trecut anul pentru care am făcut-o și n-am avut niciun accident.

Nu am accepta ideea că plătim, ca la o firmă de pază, securitatea țării. De ce să mai cumpărăm armament dacă ne apără NATO? Dar NATO de ce ne-ar apăra pe gratis? Așa că apar contractele pentru producătorii americani de armament, de pildă. Logic. Ce ar fi anormal în treaba asta să plătim acea securitate prin contracte de armament? De unde să comandăm arme dacă nu de la cel cu care te înțelegi să te apere?

Ajungem la celelalte „strategii” de apărare a patriei. Ca dovadă că nu-i interesează să ne apărăm în fața invadatorilor, care nu pot fi decât ruși, stă și teoria asta cu inutilitatea înarmării. Nu că ne-ar ajuta la ceva să avem armele alea în cazul în care ne-am lupta ca orice popor neutru cu Putin. E limpede că nu ne-am putea apăra singuri în fața rușilor, dar măcar să avem armele acolo, să poată zice alde Simion că dăm la flăcăi să lupte pentru țară. Nu, nu ne trebuie nici arme să luptăm, nici înțelegeri să ne apere alții, iar asta seamănă grozav de mult a complicitate.

Și-atunci mai bine să fim cuminți, să nu supărăm rusul, căci atunci nu pățim nimic. Sfânta neutralitate, adică o sinucidere. E o predare la cheie a țării, iar pentru așa ceva chiar există susținători în an electoral. Noncombatul ăsta se desfășoară, paradoxal, tocmai sub conceptul suveranismului, patriotismului care ne spune să nu ne lăsăm călcați în picioare de americani și europeni, că rușilor nici prin cap nu le-ar trece să ne atace, căci așa ceva în istorie nu s-a mai pomenit.

Vladimir Putin cred că se distrează când vede cât de ușor putem fi prostiți. Varianta „pe față” cu Șoșoacă nu e oare plictisitoare, când cea cu Simion devine atât de distractivă pentru ruși? Da, acești „patrioți” vor vorbi de păcăleli, de promisiuni de securitate neonorate de aliați, de abandonul NATO de către o Americă a lui Donald Trump, dar asta e o altă față a planului convenabil Rusiei. Unul din trei români ar merge să-și apere țara, arată un recent sondaj de opinie. Ceilalți ce credeți c-ar face? Și-ar plăti amenda, conform legii, pentru refuz la mobilizare. Între 300 și 1000 de euro, poate înjumățit, dacă plătești în 48 de ore. Pentru banii ăștia de ce să mai lupți? Pentru țară?