Jurnal de campanie (8). Patologia minciunii. Robu minte de îngheaţă apele chiar şi atunci când minciuna e de prisos

Fostul primar Nicolae Robu minte cu o debordantă naturaleţe chiar şi atunci când minciuna este mai mult decât evidentă. De unde rezultă că la el minciuna este patologică. S-a întâmplat în urmă cu o zi, într-un – să-i spun aşa – război al stickerelor.

În urmă cu o zi, primarul Dominic Fritz a prezentat pe pagina sa de Facebook fotografia unui sticker, material cu care susţine că adversarii săi vor umple Timişoara. În acest context, nici măcar nu contează conţinutul stickerului.

 “Atacurile nu se vor opri. Vă arăt o mostră a unui sticker care va împânzi Timișoara în curând. Pe Pinocchio din grafică îl recunoașteți din postările domnului Robu cu care mă atacă obsesiv de când a pierdut puterea. Acum vrea să se întoarcă, iar finanțatorii lui (”Te cumpăr și pe tine!”) au dat drumul la bani”, a scris Fritz pe pagina sa de Facebook, însoţindu-şi postarea cu fotografia de mai jos.

Imediat a intervenit candidatul PSD-PNL, Nicolae Robu, însoţindu-şi postarea cu fotografia unui sticker despre care susţine că a preluat-o de la Fritz.

“Ei bine, disperat că pierde alegerile și ajunge din nou șomer, acest personaj, Dominic Samuel Fritz, poreclit de timișoreni “Donimic”  și “Dominic n-a făcut nimic” și “Pinocchio” – porecle reușite, trebuie să recunoaștem!-, a ajuns să mă acuze, luând poziția milogului, că eu aș fi umplut orașul de abțibilduri care îl prezintă drept Pinocchio.

P.S.: Poza atașată este preluată de la Dominic Samuel Fritz zis și “Donimic” , “Dominic n-a făcut nimic”, “Pinocchio” şi parcă mai era una…”, a venit reacţia lui Robu, însoţită de poza de mai jos.

Ei bine, se vede aici şi de pe Marte, că fotografia postată de Robu nu e nici de departe ca şi cea pusă de Fritz. Prima pare macheta originală, în timp ce poza lui Fritz are o calitate proastă, fiind utilizată. Deci nu poţi să preiei o poză proastă şi să o transformi într-una de o calitate net superioară. Însă la Robu minciuna a atât de patologică, încât nici nu mai face deosebirea între realitate şi plăsmuire. Culmea este că în cazul de faţă minciuna e chiar inutilă.

Iar faptul că tot el îl face tot timpul Pinocchio pe Fritz ilustrează încă o dată povestea cu “Hoţul strigă hoţii!”.