Ultima întâlnire a lui Nicolae Robu cu Moș Gerilă

Nu cunosc deloc atmosfera din interiorul USR. Tot ce știu despre ei e ce aflu din ziare, cu amicii la o bere și uneori mă cutremur. Mă cutremur și când propaganda îi face pe toți homosexuali, deși cu siguranță nu sunt „la grămadă” cu astfel de opțiuni, mă cutremur și când observ naivitatea, infantilismul politic al unor lideri USR, mă cutremur când văd lipsa de experiență și inabilitatea manifestate cu grație, ca și cum macaroana n-avea gaură până la acel moment, iar compromisul în politică n-ar fi fost descoperit pentru a-ți atinge măcar parțial obiectivele.

Tot ce vreau să știu despre USR este că încearcă să eficientizeze societatea, să-i dea o altă încărcătură de moralitate, să ridice meritocrația, să ne ofere o Românie mai curată la propriu și la figurat, mult peste ce-și propun alte partide, suficient pentru a le da votul în România de azi. Dar cum pe vremea lui Ceaușescu cumpăram o carte bună lângă o carte proastă, o banană lângă o cutie de creveți râncezi, așa și între prioritățile USR se strecoară treburi care poate nu ne interesează cu atâta pasiune.

Sau chiar le-am respinge, dar încercăm să înțelegem și raționamentele altora. Nu poți face 20 de milioane de partide cu un membru fiecare, ca sută la sută din doctrina partidului monopersoană să fie însușită de respectiva entitate umană. Și poate nici atunci n-am fi siguri de treaba asta. N-aș vrea să revin la hibele din programele politice ale unor partide liberale, botezate ca neomarxiste în societățile unde conceptul atârnă încă greu și dureros, dar aș constata o mare poftă a oamenilor ăstora pentru a li se valida a lor dreptate, cu orice preț.

Iar când un lider progresist ca Cristian Moș, fost președinte al USR Timiș și vicepreședinte al CJ Timiș, crede că forma de userism al lui Dominic Fritz este alterată față de cum știe el că trebuie să fie userismul, atunci se va merge până în pânzele albe. Una din aceste pânze albe fiind contracandidatura ca independent la primărie, conștient că acest demers va rupe din voturile celuilalt USR-ist, primarul în funcție Dominic Fritz. În folosul cui?

Dar nu este vorba numai de Cristian Moș, care zice că „nu vrea să rupă voturi de la Fritz”, dar le va rupe. Mai este o candidatură de același profil din partea REPER, a lui Raul Olajos, care tot de acolo va rupe, de la Dominic Fritz. Nimeni nu zice să nu fii idealist în universul tău, nimeni nu contestă dreptul la candidatură al unui cetățean, dar nu mai suntem în timpul pionieratului democrației postdecembriste, când nu ne puteam decide căruia să-i dăm procentele alea puține, lui Ion Rațiu sau Radu Câmpeanu, cifre cu care oricum nu-l clinteam din loc pe președintele Ion Iliescu, ca să conteze.

Nici nouă, celorlalți, nu ne este interzis însă un moment de luciditate și pragmatism înainte de a merge la vot. Și ce vedem? Nici măcar conspirații, deși știam despre Cristian Moș că renunță în 2024 la politică pentru alte proiecte nonpolitice. N-am avea de ce să credem că cineva din USR ar vrea să-i faciliteze lui Nicolae Robu victoria, atunci ce concluzie să tragem? Că orgoliile între ei sunt atât de mari, încât nu vor reuși niciodată să facă mai mult în politica. Pentru ei, pentru partid, pentru cei care i-au ales.

Nu e bun Dominic Fritz? Probabil că în „sectă” se spune că Fritz și-a însușit prea multe metehne ale politicii mainstream, cea veche, cu „las de la mine ca să lași și tu de la tine”. Ce așteaptă unii USR-iști de la politică este deseori o utopie și n-au trecut deloc de faza asta. Visează încă la politica fără compromisuri – niciun fel de compromisuri, nu vorbim de alea grele, pesediste – și par să-și zică senin că vor candida pentru un set de valori neabandonat de ei, dar abandonat de alții.

Moş va candida pentru Primăria Timișoara. Nu va câștiga și știe asta. Sper că știe asta, dar merge înainte și va face posibilă realegerea lui Nicolae Robu, profil politic pe care l-ar respinge cu energie tocmai pentru că a crezut în altceva când s-a înscris în USR. Și de n-ar ști că pierde și merge cu capul berbec spre „victorie”, nu se întreabă cum va guverna local fără un compromis cu partidele din legislativ. Cum va fi cu primarul Moș și un CLT compus din USR, PSD și PNL? Își va lua jucăriile cu prima ocazie când politicul îi cere compromisul?

Dacă Dominic Fritz nu este perfect, atunci mai bine cu Nicolae Robu? Cei din USR au mai făcut exerciții de amplu orgoliu tot pe spatele nostru, al alegătorilor, atunci când au participat cu PNL nu la guvernare, ci la demontarea ei, când cu scandalurile cu Orban sau Câțu, pentru ca mai apoi să tragă de Orban pentru o alianță. Nu zic că Alin Nica preluat de platforma Dreptei nu merita un „bobârnac” moralmente vorbind, dar să mergi până în pânzele albe, fără să cântărești efectele, mi se pare o mostră de infantilism, în cel mai bun caz.

Dacă cineva din marile partide-sistem ce le hulim atâta ar face ce face Cristian Moș, am zice că produce un astfel de gest strategic în așteaptarea unei oferte politice pentru a renunța la el. Măcar atunci am înțelege, dar ce știm noi despre cum schimbă ei România?