E mai complicat. Reconstrucția fotbalului timișorean nu se face doar cu ciment și fier beton

Când vorbim de reconstrucția fotbalului timișorean nu folosim formule figurative, referindu-ne la pregătirea unor generații noi de tineri jucători, ci chiar la propriu avem în vedere ridicarea unor arene de fotbal. Obiectivul cel mai rapid finalizat ar trebui să fie stadionul Lego, botezat ”Eroii Timișoarei”, din calea Buziașului. Ne-am aștepta să fie gata prin 2026, dar nu băgăm mâna în foc, find vorba de finanțare directă a Primăriei Timișoara și nu știm prin ce crize economice vom mai trece după alegeri.

Mai îndoielnică din acest punct de vedere este investiția guvernului, cea a arenei de 30.000 de locuri de pe actualul „Dan Păltinișanu”, dar să zicem că ne-am aștepta ca acel stadion să fie gata în trei ani, după demolarea celui vechi de către consiliul județean. Cu tot cu Alfred Simonis președinte în administrația Timișului, constanța în finanțare a Companiei Naționale de Investiții poate fi afectată de lipsa banilor pentru grămada de promisiuni sociale ce va fi făcută anul ăsta, de alegeri.

Reconstrucție fotbalului timișorean la propriu, cu zidit de arene, ar putea fi însă cea mai simplă parte din întregul proces. Vor fi bani, vom avea stadionele. Mai complicat e cu punerea unei echipe, a unui club, să joace pe acele arene. Nu degeaba se pune întrebarea pentru ce bun să cheltui atâția bani, dacă tu nu ai echipă, iar în refacerea unei echipe cu bani privați locali nu mulți își mai pun speranțe în Timișoara.

Să nu ne facem că plouă și să ne așteptăm ca acea echipă despre care vorbim ar fi Poli, deși acolo ar putea juca și Dumbrăvița, Ghiroda și alte echipe ce încearcă marea sau media performanță. La fel, nu ne vom face că plouă și ne vom imagina că acea echipă care va juca pe Lego sau pe noul „Dan Păltinișanu” va fi a unui club patronat în cea mai mare parte din bani publici. Cel puțin în faza de creștere pas cu pas spre prima ligă.

Sincronizarea trebuie să fie perfectă. Dacă primul stadion va fi gata pentru ediția 2026-2027 de primă ligă, atunci în ediția 2025-2026 trebuie să câștigăm un loc promovabil în liga secundă. Iar în campionatul ce stă să înceapă ar trebui să urcăm din liga a treia în a doua. Asta sperând într-un parcurs perfect din 2025 încolo, cu anul și promovarea, fără nicio sincopă de parcurs. Așa ceva nu se va putea, fie și pentru că Poli în viitorul sezon își propune să nu cadă în liga a patra, nicidecum să promoveze, sperând la un buget de maximum 300.000 de euro, față de 500.000 anul trecut.

Bună întrebarea. De ce? Păi pentru că noua schiță a clubului finanțat de Universitatea Politehnică, actualul acționar majoritar, de Consiliul județean Timiș și Primăria Timișoara de abia din toamnă se desenează, fiind de așteptat ca în cursul anului ce vine să fie și partea juridică făcută. Cu sau fără suporteri, căci știm că acolo este o mică problemă ciudat de „sindicală”. Și făcută bine, fără să ne așteptăm la un atac din partea Curții de Conturi, ca pe vremea ACS-ului lui Nicolae Robu.

Căci noua structură a clubului va fi tot un ONG la care vor cotiza cele trei instituții în primă fază, iar politicul din schemă caută deja formule aplicate și neatacate în alte părți. Dincolo de aceste detalii tehnice, echipa nu poate promova anul acesta nu numai din rațiuni organizatorice, ci mai degrabă din lipsa de bani. UPT nu poate și nu mai vrea să finanțeze mulți bani în echipă în faza asta de trecere la noua structură, iar pentru ca sicronizarea între promovări și finalizarea arenelor ar putea fi salvată de… neterminarea lor la termen.

Poate nici nu ne vor ieși pașii, atunci să vezi drama! Nu e suficient să avem buget consistent, mai trebuie să ai mână bună la management cu știință și nepus pe căpătuială. Dacă ai și așa ceva, îți mai trebuie o atmosferă bună, iar cu atâtea moașe politice sau din zona Druckeria e foarte sensibil „dansul” pentru performanță. Apoi, dacă tot finanțăm de la noi toți fotbalul, să căutăm soluții pentru rămânerea juniorilor din zonă aici, nu să-I vândă liceul sau te miri cine la Rapid, Dinamo sau Farul. Oficial, pe bani de nimic.

Ce se va întâmpla anul ăsta? Ziarele de sport vorbesc de un recul serios la club, de plecări importante de la nivelul echipei și până la managementul clubului. Măcar să nu retrogradăm și-apoi mai vedem ce vom face, pare să zică și patronatul clubului, Universitatea Politehnică Timișoara, prin rectorul ei Florin Drăgan. Să o luăm pe degetele de la o mână. Sper că de la o mână. 2024-2025 – supraviețuim în a III-a; 2025- 2026 – urcăm în a II-a, într-o nouă formulă organizatorică; 2026-2027 – promovăm în prima ligă. Mai repede de toamna lui 2027 să nu ne facem speranțe. Iar când ajungem să ne facem speranțe, nu vor fi mai mult de acele speranțe „de doi lei”.

Odată promovați în această formulă de finanțare parțial publică, Poli se va zbate în mediocritate până ce un finanțator privat, cel mai probabil non-timișorean, va îndrăzni să investească bani în club și să ducă Poli în jumătatea de sus a clasamentului, acolo unde obișnuiesc să tragă la titlu exclusiv echipe cu patronat privat.