Poate n-aţi observat, dar România are de zece ani o ”Şoşoacă” în Parlamentul European. E din Timişoara şi se numeşte Maria Grapini

Săptămâna trecută, milioane de români au fost oripilaţi după ce monstrul (la propriu şi la figurat) trimis de o parte dintre ei în Parlamentul European şi-a făcut numărul cu care eram obişnuiţi în ţară. Dar Roberta Metsola nu e un general “curajos” precum Ciucă, al nostru preşedinte al Senatului, şi a evacuat imediat dihania din sală. Dar iar am ajuns celebri în Europa. După ce am trimis în Occident întregi cohorte de şuţi, tâlhari la drumul mare, cerşetori, proxeneţi şi prostituate, acum am expediat-o şi pe Şoşoacă. Graţie celor 450.040 de români care au votat-o. Pentru conformitate, dintre aceştia 15.729 sunt din judeţul Timiş, dintre care 4.454 din Timişoara (mult sub media naţională).

Privind însă strict narativul eurodeputatei urlătoare, am putea observa că nu se deosebeşte cu absolut nimic de cele ale unor alţi trimişi ai românilor la Bruxelles şi Strasbourg. Un narativ, trebuie spus, pe gustul Kremlinului. Sigur, diferenţa o face modul grotesc în care Şoşoacă a vrut să se facă auzită. Altfel, există o consonanţă totală între Şoşoacă şi, de exemplu, Maria Grapini. Diferența este doar de tonalitate. Una urlă ca  muşcată de streche, cealaltă se exprimă ca o ţaţă din piaţă.  Despre ce a răgit Şoşoacă în plenul cu pricina? Despre ţărişoară, demnitate, suveranism, independenţă bla-bla-bla. Despre vaccinurile mortale, înjurături la Ursula von der Leyen, critici la adresa Ucrainei, bezele către Rusia. Şi toate astate asortate la nişte icoane şi costumul popular în care s-a înfofolit

Exact aceleaşi mesaje pe care le-a avut în ultimii ani şi Maria Grapini, trimisa specială în Parlamentul European a turnătorului Dan Voiculescu prin bunăvoinţa PSD şi PNL. Dincolo de urletele isterice ale Şoşoacăi, mai trebuie observată o diferenţă dintre cele două. Şi anume că Grapini stăpâneşte mult mai puţin limba română (nu mai vorbesc de engleză) decât răcnitoarea. Altfel, şi Grapini e o exbiţionistă a portului popular şi unde se cuvine şi unde nu, iar nu de puţine ori face recurs la simbolistica religioasă.

Despre Ucraina, Grapini a fost singurul eurodeputat român care a votat împotriva înfiinţării unui tribunal special pentru crimele din Ucraina. Precum Şoşoacă, exact în timpul agresiubii Rusiei, Grapini şi-a amintit că ar exista nişte români în Ucraina, amarnic “persecutaţi”. de Zelenski. Tot pupila infractorului Voiculescu s-a enervat cumplit atunci când, la începutul războiului unele instituţii din Românai au arborat drapelul Ucrainei. Şi nu trebuie uitat aici că Grapini a fost premiată, la fel ca şi Şoşoacă, de Sputnik, organul de propagandă al Kremlinului. Iar Şoşoacă s-a declarat fană a eurodeputatei „luptătoare:.

Cât despre trăncănelile naţionaliste, Grapini a fost cea care a spus că ”prin unirea Moldovei cu Muntenia, de fapt se împlinea un vis al românilor de secole, de pe vremea lui Burebista…” Dacă nu e o lipsă crasă de cultură, aici avem o gargară patriotardă demnă de personajele lui Caragiale. Sau şi una şi alta.

Oarecum paradoxal, dar ar mai fi atît o asemănare, cât şi o deosebire între cele două. Dacă Şoşoacă se lăfăie în penibil şi ridicol, precum se tăvăleşte o scoafă în mocirlă, Grapini a urcat muntele penibilului, ajungând la vârful acestuia. S-a întâmplat atunci când a scris un roman autobiografic de dragoste, cu lungi pasaje copiate mot a mot din… Wikipedia. Ori nici Şoşoacă, în splendida ei penibilitate, n-ar fi în stare de o aşa monstruozitate…

P.S. De modul în care marea patrioată Grapini măcelăreşte limba română nici n-a mai avut rost să scriu…