Apa care ne umple „moara”

Mulți occidentali cu capul pe umeri au ajuns să se teamă mai degrabă de excesele stângii și ale liberalilor progresiști, ale verzilor, decât de evidentele luări pe arătură ale unuia ca Trump, ca să nu mai vorbesc de amicul lui, criminalul Putin. Și aici vorbim de oameni normali, nu de adepți QAnon, de disperați după energia de sub Bucegi și de tunelurile ce duc spre piramide. Sunt categorii de oameni cât se poate de „cu țiglele pe casă”, iar treaba asta o poate confirma și diverse sondaje de opinie ce servesc sociologia sau lupta electorală.

Ce fapte din viața de zi cu zi îi fac pe oamenii ăștia să se întrebe despre ce mai poate urma, oare, după altele petrecute până acum? De la politicile din energie legate de subiectul fenomenului încălzirii globale (cumva confirmat de distorsiunile meteo din ultimii ani), modificarea industriei de automobile spre soluția electrică într-un ritm prea rapid, închiderea centralelor nucleare cu costuri în viața de zi cu zi pentru consumatorul neamț de rând, sancțiunile pentru neintegrarea în viața verde și până la șabloanele pentru echilibrarea societății pe criterii de rasă, sex.

Cineva stă deoparte cu gânduri evident malefice și caută „greșelile” societății occidentale democratice și dezvoltate. Și nu trebuie să stea mult și nici prea încordat de atenție, căci materia primă cu care acel cineva sabotează viața politică și socială de la tine de acasă vine din abundență. Totul cu energia „clientului”. Este atât de ușor astăzi să scoți oameni în stradă și să dărâmi guvernări, să deranjezi ordini sociale când cel atacat de acest război hibrid nu face mare lucru să se apere, mirându-se apoi că un partid ca AfD-ul ia avânt în estul Germaniei.

Nu face mare lucru să se apere prin conservarea propriilor sisteme, eventual prin serviciile de informații, dar nu face aproape nimic nici pentru încetinirea unor procese care atât de ușor alimentează deranjul de la tine de acasă. Este adevărat că tenacitatea celor care vor să modifice lumea (în bine zic ei și merită să le dăm șansa prezentării alternativei) face să considere încetinirea procesului de care vorbeam nu ca pe o înțelepciune strategică în fața dușmanului, ci ca pe o slăbiciune în fața lui.

Mă consider un tip dispus să mă las surprins de progres, strâng din buzunar și plătesc mai scump la energie pentru a nu da satisfacție industriei ruse de război, dar și pentru un aer mai curat într-un viitor foarte, foarte îndepărtat – având în vedere că doar 15-20% din planetă adoptă astfel de măsuri -, dar mă amuză copios când văd un afroamerican musai șef de poliție în filmele americane, două dudui într-un fericit cuplu, un procuror asiatic și alte dispuneri care mă fac să cred că regizorul mă pune pe mine actor într-un film prost.

La final putem vorbi și de zbuciumul lui Marcel Ciolacu, premier al României, și al șefei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, despre nevoia de a avea cât mai multe femei în executivul european, despre presiunea UE asupra României pentru a desemna un comisar musai femeie și nu un pesedist bărbat, Victor Negrescu, tânăr, vicepreședinte al parlamentului european, lăudat de unii pentru diverse calități dovedite până acum în politică.

Sigur că până la urmă e vorba și de o negociere. Ciolacu putea spera la un portofoliu mai puternic, pe o zonă care ar da României mai multă consistență în viitorul mandat, poate negociază și altceva, deficite, de pildă, dar putem să ne întrebăm de dragul tiparului de ce nu ar trebui să avem și 15% comisari de culoare sau rromi, poate 10% din comunitatea LGBT, să nu ne limităm la un algoritm cu femei și bărbați când configurăm guvernul Uniunii Europene?

Bătem câmpii, firește, dar dacă aș fi femeie, nominalizata Roxana Mânzatu, m-aș simți evident jignită, căci știu că o femeie în societatea occidentală civilizată nu mai este astăzi discriminată, să fie nevoie de un astfel de balans impus de la Bruxelles, iar stabilirea sexului ca și criteriu de promovare m-ar duce în mod inevitabil cu gândul la celălalt criteriu (absent din această logică): calitatea ta și performanța pe care o poți oferi ca femeie bine educată civic și profesional.