Prostomatul

Mircea Geoană, candidat nu știu cât de independent la Președinția României, se plânge că este subiectul unui kompromat în desfășurare vehiculat de media românească. Adică el, fostul demnitar NATO, este acuzat că ar avea în spate persoane care fac afaceri cu oligarhi ruși. Că un fost oficial al său de campanie, liberalul Rareș Mănescu, este în tandrețuri comerciale cu un propagandist din Moscova, iar treaba asta vine din faptul că el deranjează prin candidatura sa chiar Federația Rusă.

Ajuns atacat cu acest subiect, Mircea Geoană povestește astăzi cu mare dificultate despre una din vizitele la Moscova cu avionul unui om de afaceri român. Câtă experiență ar avea în diplomație, interviurile sale televizate din ultimele zile arată un om care știe foarte prost să mintă despre cum a vorbit el cu reprezentanți ai Kremlinului pe marginea subiectului Republica Moldova sau despre restituirea tezaurului. Pe de altă parte, și noi trebuie să fim tare proști să credem că spionajul rus și-a pus mari speranțe într-un tip instabil precum Mircea Geoană.

Ar fi credibil că Mircea Geoană este o mare victimă în acest scandal, supus unui fake-news, o obrăznicie din aceea de tip Tiktok sau o făcătură cu inteligența artificial demontabilă în cinci minute? O victimă a unui montaj din care candidatul absolute nevinovat Mircea Geoană să iasă șifonat în fața alegătorilor care citesc doar titlurile, nu și rectificările ori alte lămuriri. Aiurea, argumentele cu care se scuză Geoană par mai degrabă o abureală în contextul unui trecut al său ciudat și nu foarte atent explicat opiniei publice.

Cu o seară înainte de dezbaterea televizată cu Traian Băsescu, omul ăsta tocmai ce a fost la un jacuzzi la Sorin Ovidiu Vântu, oligarh român. Cât de greu i-ar fi lui Mircea Geoană să nu aibă, într-adevăr, nicio legătură cu Federația Rusă, dar totodată habar să nu aibă ce învârte un fost membru al staff-ului său de campanie, Rareș Mănescu? Deloc greu. Dacă staff-ul său face afaceri cu Aleksei Kozlov, zis și Alex Krepchinsky, sau dacă cineva a jucat bridge cu Ilona Staller, zisă și Cicciolina, el nu știe decât că este victima unui kompromat. Asta îl duce în cel mai bun caz la eticheta pusă cândva de Ion Iliescu, cea cu Prostănacu, dacă tot fuge de cea de trădător de țară sau complice al Kremlinului.

Dar dacă presa din România care a scris de relația de afaceri între Rareș Mănescu și Aleksei Kozlov are probe și dreptatea de partea ei, ce schemă putem lega de persoana lui Mircea Geoană? Că Rusia i-a făcut lui Geoană lipeala cu Rareș Mănescu, care în prealabil a fost cuplat în afaceri cu propagandistul rus, iar după aceea a explodat kompromatul în toată splendoarea lui? Ce spune kompromatul despre Geoană? Că e trădător, că e hoț? Sau mai degrabă că e un fraier și ultramanipulabil.

Să nu confundăm fake-ul cu kompromatul. Acesta din urmă nu e neapărat o invenție, poate fi o faptă petrecută provocat de cutare grup interesat, de pildă că politicianul respectiv a mers la curve și a fost filmat, a mers la Vântu și a fost povestit sau a primit ceasuri de Vanghelie și n-a mai ieșit nicicum din această poveste. Fake-ul este o minciună, iar kompromatul te… compromite. Prin slăbiciuni ale tale, iar una din slăbiciunile lui Geoană e că e atât de manevrabil încât ar fi periculos să devină președinte al României.

La urma urmelor, cui i se pare normal ca un candidat să considere principalul său atu profesional într-o aventură electorală faptul că NATO l-a verificat? Iar „dacă NATO nu verifică la sânge, atunci cine o mai face?”, o spune cu autoritatea lucrului demonstrat, de câte ori are ocazia, Mircea Geoană. Asta e singurul merit al viitorului președinte al României, că atunci când a fost angajat la NATO a fost în regulă în raport cu angajatorul? Asta îl face și competent, și harnic, și înțelept, și inteligent? Îl face mai puțin prostănac?