PSD, în stres post-traumatic Nordis. Bizarele contorsiuni ale lui Marcel Ciolacu

Ascensiunea noului „Arturo Ui” a fost oprită. Dar cu ce preţ? Printre altele, că România s-a prăbuşit în rapoartele privind democraţia, ajungând lângă Belarus şi unele state africane. Extremismul nu a dispărut, ba chiar din contră, s-a răspândit şi printre mulţi lideri/membri ai partidelor mainstream. Furia populară, în mare parte justificată, nu s-a atenuat. Şi toate acestea au o cauză, guvernarea PSD-PNL şi duetul demn de operă bufă Nicu (Ciucă) şi Marcel (Ciolacu). Sigur, nu trebuie uitat nici indolentul „patron” al acestui dezastru, fostul preşedinte Klaus Iohannis.

Rezultatele acestei guvernări discreţionale şi arogante s-au văzut la alegerile din iarnă, atât parlamentare, cât şi prezidenţiale, atunci când candidaţii celor două partide, membrii tandemului amintit, au fost sancţionaţi drastic la urne. Repet a nu ştiu câta oară, România traversează cea mai bună perioadă din istorie, dar numai datorită apartenenţei la Uniunea Europeană şi a banilor europeni. Cu toate acestea, şi pe bună dreptate, românii s-au săturat de actuala guvernare.

S-au săturat de instituţii nefuncţionale. S-au săturat de politizarea agresivă a instituţiilor şi de politruci incompetenţi. S-au săturat de nepoţi, amante şi dansatoare de buric prin ministere. S-au săturat de corupţie. S-au săturat de sute de agenţii degeaba sau de ministere special înfiinţate pentru un singur om (exemplu, al Familiei pentru Gabriela Firea). S-au săturat de politicieni putred de bogaţi, deşi toată viaţa au lucrat la stat.

Ce s-a făcut de la alegeri încoace, vizavi de toate aceste aspecte? Nimic. La PNL s-a mai încercat timid câte ceva, după venirea lui Ilie Bolojan la conducerea partidului. La PSD însă se continuă pe exact aceeaşi linie perdantă. De altfel, cred că în 35 de ani de la Revoluţie, nu am văzut niciodată PSD să fie în degringolada de acum. PSD suferă parcă de tulburare de stres post-traumatic, după afacerea Nordis şi rezultatele de la alegeri.

Şi culmea, tot nu face nimic. Mă rog, nu chiar nimic. Ciolacu se urcă după mâţe sau îşi pune sarmale în cap exact într-o perioadă în care mapamondul fierbe, iar România nu face excepţie. Printre foarte puţinele ieşiri publice pe care le-a avut în ultima perioadă, Ciolacu ne-a asigurat că pe noile cărţi de identitate vor figura doar genurile masculin sau feminin. În noul context mondial, chiar era nevoie de acest lucru. În paranteză fie spus, cârcotaşii vor spune că Ciolacu face totuşi mai mult decât se vede, dovadă fiind faptul că celebrul nepotul din dotare şi mai celebra Sorina Docuz tot acumulează, mai nou imlicându-se şi în construirea spitalelor regionale.

Şi da, dacă Nicolae Ciucă a avut până la urmă bunul simţ să demisioneze de peste tot, inclusiv din poziţia de senator, Ciolacu se agaţă cu ghiare de pisică de scaun. N-a distrus încă totul. Culmea, în presa străină admite că, în cazul în care candidatul coaliţiei, Crin Antonescu, pierde alegerile, se cam termină cu actualul guvern. Lucru pe care l-a spus şi Kelemen Hunor, preşedintele UDMR. Cu toate acestea, acelaşi Ciolacu s-a împotrivit ca Ilie Bolojan, cu şanse infinit mai mari decât Crin Antonescu, să candideze la preşedinţie. Deci ce-o fi în capul lui Ciolacu, desprre care mulţi spuneau că n-o fi având multă carte, dar are multă şmecherie în el? Invidia bate instinctul de supravieţuire?

Un celebru sociolog, Alin Teodorescu, printre altele fost deputat PSD, spunea, zilele trecute, că Antonescu n-are nici cea mai mică şansă la preşedinţie, iar PSD a ajuns la 10%. Poate a exagerat cu procentele, având în vedere forţa organizatorică a partidului, număr de primari şi preşedinţi CJ. Dar Ciolacu parcă să străduie să ducă PSD-ul acolo unde n-a fost niciodată, în zona irelevantă a politicii româneşti.

Aşa cum irelevant în partid ar fi şi Ciolacu fără funcţia de premier. Înainte de alegerile prezidenţiale din luna mai, moţiunea de cenzură, implicit căderea Guvernului Ciolacu 2, era o imensă eroare. Perseverarea cu Ciolacu premier după prezidenţiale va fi o eroare şi mai mare. El merită însă cu prisosinţă medalia de AUR a Concursului naţional de imbecilitate „Trezirea în conştiinţă”.