Poli, la un nou început. Marea dilemă: doi sau trei ani până în Liga 1?

La finele acestei săptămîni, Poli Timişoara va lua startul noii ediţii a Ligii a 3-a. Ca un bonus, într-un preambul, jucătorii antrenaţi de Dan Alexa vor juca în Cupa României cu vechii inamici de la Dinamo, ce-i drept echipa din liga secundă. După frumoasa şi surprinzătoarea victorie cu Reşiţa, Poli are acum şansa să intre în grupele Cupei României, acolo unde vor ajunge şi formaţii din prima ligă. Dar, repet, participarea în Cupă este doar un bonus şi o şansă a „studenţilor” de a-şi încerca forţele cu echipe din primul eşalon, iar a suporterilor să vadă pe viu astfel de formaţii.

Marele obiectiv însă în acest sezon este promovarea în Liga a II-a. După mulţi ani de bălteală prin ligile inferioare, fără să-şi propună mari obiective, de această dată pretenţiile au crescut enorm. Au fost ani grei, cu bani pe sponci, fără mari investitori, în care doar Universitatea Politehnica s-a implicat mai mult. Mai mult, a fost un fel de furtună perfectră, în care, pe lângă bani, a lipsit şi un stadion. Chestiunea cu stadionul a fost oarecum şi un cerc vicios, fiindcă niciun investitor nu şi-ar risca banii pentru o ehipă care, în cazul unei promovări în prima ligă, ar fi fost nevoită să joace în altă parte, Sibiu sau Târgu-Jiu cel mai probabil, fiindcă la Arad era exclus. Pe de altă parte, mulţi au spus, inclusiv mai recent premierul Ilie Bolojan, că nu are niciun rost un stadion pentru o echipă de liga a treia.

În fine, acum astrele încep să se alinieze pentru Poli. La anul, probabil prin vară, vom avea stadionul din Calea Buziaşului. (E foarte greu de estimat când va fi finalizat şi marele stadion.) De asemenea, în această vară, alături de Politehnică au venit şi autorităţile locale, Consiliul Judeţean mai întâi, ulterior şi Primăria. E adevărat, nu există un buget oficial, dar se spune că sunt şi vor fi suficienţi bani pentru primul obiectiv, promovarea în eşalonul secund. O mică problemă ar fi că grosul banilor vor ajunge abia la începutul anului viitor, până atunci Poli urmând să joace mai multe partide şi din returul sezonului regulat.

Dincolo de stadion/stadioane şi siguranţa financiară, există un mare optimism şi din punct de vedere sportiv. Şi mă refer în primul rând la cele două mari legende ale lui Poli care s-au alăturat proiectului, Dan Alexa şi Cosmin Contra. În timp ce Alexa este antrenor, Contra va avea un rol mult mai mare decât cel al unui factor de imagine, aşa cum s-a presupus. El se implică şi se va implica direct la echipă, şi nu trebuie să amintesc aici despre bogata sa experienţă ca fotbalist şi antrenor. Ca o coincidenţă, prima ehipă antrenată de Contra a fost Poli Timişoara, în 2010, iar a lui Alexa ACS Poli, în 2014.

Aşadar avem toate premizele pentru o reuşită. De altfel, optimismul este destul de mare, iar întrebarea nu mai este dacă Poli va ajunge în prima ligă, ci cât de repede. În doi sau trei ani? Şi există şanse mari chiar pentru doi ani. O singură problemă ar mai fi.

Există tentaţia multor primari şi preşedinţi de consilii judeţene să se implice direct la echiple finanţate de bugetele locale. Un lucru care nu e tocmai OK, mai ales că de cele mai multe ori această implicare se face mai mult din motive electorale sau interese de partid, decât pe criterii fotbalistice. Să vină liderii autorităţilor locale, Alfred Simonis, Dominic Fritz, rectorul UPT, Florin Drăgan, lângă echipă, să meargă în tribună la meciuri – ceea ce se şi întâmplă –  e bine, conferă liniştea siguranţei financiare. De asemenea crează emulaţie, inclusiv în rândul oamenilor de afaceri care ar putea sponsoriza echipa. Dar atât!

De altfel, cei doi lideri ai administraţiei locale, Simonis şi Fritz, au promis solemn că vor sta deoparte şi nu se vor implica fotbalistic. Fiindcă inclusiv la Timişoara avem o experienţă nefastă privind implicarea unui fost primar la echipă. Unul care se comporta exact ca Gigi Becali, diferenţa fiind însă că patronul FCSB o face pe banii lui, iar fostul edil pe banii timişorenilor. Acest fost primar, patron de club pe banii altora, ajunsese chiar să destituie antrenori prin mesaje pe sms. Iar falimentul sportiv al lui ACS Poli de acolo a început, de la a da buzna în fenomen unul care n-avea nicio treabă cu fenomenul.