Cum ne vindecăm de Călin Georgescu

Acușa se face anul de când ne tot rugăm de autorități să ne salveze onoarea, demonstrând cuiva nedefinit că nu ne-am bătut joc de democrație, că anularea alegerilor nu a fost o lovitură de stat a mainstreamului de frica poporului ieșit la vot cu coase, furci și bâte. Am fi vrut să vină președintele Nicușor Dan cu documente din CSAT cum că Dmitri Medvedev a fost văzut cum i-a dat bani de fraudat alegeri lui Călin Georgescu, dar această scenă nu s-a mai petrecut, iar noi am rămas cumva cu onoarea nereperată.

Călin Georgescu este trimis în judecată pentru complicitate la lovitură de stat. Poate că așa s-au potrivit dovezile, căci nu faci lovitură de stat cu mercenarul Potra secondat de marele Călin Georgescu, ci invers, cum nici Ion Iliescu n-a fost complicele lui Dan Iosif la furat revoluția, ci chiar autorul furtului. Din acest moment, autoritatea politică a statului nu mai poate dovedi nimic. Cine mai poate arăta cum s-au întâmplat lucrurile în toamna electorală a lui 2024 sunt procurorii și apoi judecătorii.

Un român din diaspora votant de Călin Gerogescu va zice despre un salvator de democrație din țară, și el autointitulat, alegător de Nicușor Dan în contrapartidă cu George Simion, că noi de acasă trăim într-o bulă a noastră. La rândul nostru, replicăm că ceilalți sunt rupți de realitate. Nimeni dintre „sectanți” nu va mai crede când azi se va zice ceva despre Călin Geoegescu, cum nici noi, ceilalți, nu vom crede că el nu e unealta Rusiei. Degeaba mai polemizăm, am ajuns în situația să ne urâm fără să discernem sămânța urei.

Parchetul trebuie să dovedească o infracțiune, asta e tot ce ne-a mai rămas. Resortul politic al misiunii lui Călin Georgescu nu mai poate fi dovedit rațional. Infracțiunea în nuditatea sa trebuie dovedită și nimic mai mult. Nu trebuie să dovedesc eu cuiva că Nicușor Dan e mai bun, că nu mă pot convinge nici pe mine, dar nu-l pot convinge nici pe „sectant” că Georgescu e omul Rusiei, iar asta ține de decența gândirii, de un bun simț, la urma urmelor.

Nu mai trebuie să dovedesc nimănui și nimic despre Călin Georgescu ca unealtă a unei Securități fosilizate, despre bătăușul Potra, nimic despre politicianul George Simion, despre Anca Alexandrescu ca ”ziaristă” sau despre Adriana Stoicescu ca judecătoare din Timișoara. Nu trebuie să mai dovedesc cuiva că la vârful acestei clici au fost conexiuni cu Kremlinul, de vreme ce un individ ca Potra nu a cerut refugiu în Argentina sau Canada, ci tocmai la Moscova.

De ce să ne mai chinuim să dovedim ceva cuiva, când este atât de limpede că ne-am înnămolit, iar dacă lumea nu vede asta, nu va vedea nici dacă îți omori ficații să-i explici. Da, din acest punct de vedere eu sunt în „bula” mea, iar ceilalți sunt în „bula” lor. Justiția nu ar trebui să fie în nicio bulă, iar dacă cineva nu mai manipulează electoratul debusolat la viitoarele alegeri, acest lucru se va petrece nu pentru că nu este lăsat de Marian Enache, de Nicușor Dan sau Ilie Bolojan, ci că nu este lăsat de lege. Simplu, pentru fapte criminale.