Hei, Sorin Grindeanu, cum facem?!

Lucrurile sunt atât de simple, încât e tare complicat să nu le poți pricepe. România trebuie să reducă cheltuielile. După acest enunț, totul e de prisos de nu-l poți înțelege. Încep discuțiile despre cine o face, cum o face, de la cine taie, când și cât se taie, de ce ar fi mai bine să se facă cum vrea premierul și nu cum vrea sindicatul sau partidul cutare… Și altele, dar de redus trebuie reduse cheltuieli, că vrea sau nu vrea Olguța de la Craiova. Nu numai în România, ci și Franța, și Germania, dar ar fi culmea să punem și asta în spatele lui Ilie Bolojan.

Reducerea asta de cheltuieli e pusă sub pomposul nume de „reformă”, chiar dacă reducerea de venituri nu e toată reforma de care are nevoie România astăzi. Doar că până să introduci elemente de reală reformă, timpul nu are răbdare cu noi și trebuie să reducem mai întâi sumele. Arde casa, arunci cu ce ai: nisip, spumă, apă, chiar și cu bere, dacă ai prea multă, faci orice să oprești focul. Apoi, în liniște faci și reforme, fără să mai risipești berea. Asta e în teorie, căci în practică nu faci reformă nici când arde, nici când nu arde, dar asta e altă poveste balcanică.

Cum spuneam, premierul vrea să reducă cheltuielile și când spun că el vrea asta înseamnă că PSD, PNL și UDMR nu vor și ele o reducere a cheltuielilor într-o anumită zonă. PSD nu vrea în cele mai multe zone, e adevărat, apoi vin celelalte două partide cu primari mulți, dar toate nu doresc să-și pună edilii în cap pe chestiunea datului afară a 10% dintre angajații reali. Ca momentul să fie mai prost decât se putea nimeri, PSD are congres, iar când PSD are congres este și mai complicat, căci alegătorii interni vin de acolo unde sunt mulți primari. Iar primarii nu trebuie supărați.

Am vorbit până acum de soluția ieșirii din criza bugetului prin reducerea cheltuielilor. Firește, alta ar fi creșterea veniturilor. E ca acasă, dacă pruncii cheltuie prea mult pe țigări, ce pot face părinții? Să-și mai ia un loc de muncă. Așa cresc veniturile familiei, nu iei de la gura copilului banul de țigări. Într-un macrosistem cum este economia României, sigur că merge la fel. Adunăm mai mulți bani la buget din taxe și impozite colectate corect, nepreferențial sau neglijent și poți ține atunci angajați cu spor de antenă sau primă de murături.

Dar măcar ar ajunge banii. În loc să te dezvolți mai repede, să ajungi un „tigru” al economiei europene, tu o duci binișor, nu rău, dar nici prea bine, și te confirmi ca o „mâță” a exploziei economice continentale. Poate nici n-am vrea mai mult, atunci chiar ar putea avea loc o dezbatere pe tema asta, dar din păcate nu suntem în acea situație. Nu reușim să colectăm, iar orice măsură care să îndrepte lucrul ăsta poate fi implementată pe termen lung, cu condiția să-și și dorească sistemul politic și funcționăresc așa ceva. Să avem sancțiune pentru cei care nu vor, în plus o justiție care să nu considere asta un moft.

Ce facem? Dacă ar fi așa de simplu ca-n reclama cu David Popovici am zice toți „Hei, Bolojane, cum facem? Numai că cei mai mulți nu vor să audă răspunsul lui Bolojan, așa că îi vor da jos guvernul pentru a salva ce? Că aici e discuția? Contracandidatul lui Sorin Grindeanu la președinția PSD are o teorie. Titus Corlățean, conservatorul, zice că dacă supărăm primarii și poporul de sub ei, atunci PSD va avea o problemă: va pierde procente spre AUR. Iar asta va aduce la guvernare ceva și mai toxic, ceva care nu repară, ci oferă un tratament paleativ, de final. În concluzie, va fi o problemă pentru toți, votanți sau nevotanți de PSD.

Există și acest risc, dar pericolul ăsta ne pândește și în varianta unei „reforme” mai blânde, fără prea multe tăieri. Ceea ce vrea azi PSD, fără reduceri importante de cheltuieli, dar și fără sporirea colectării nu te duce decât la o criză ca boală lungă, la credite mai scumpe, poate la asistență FMI, la pensii și salarii reduse prin inflație, dacă nu nominal, iar asta tot prin gonflarea AUR s-ar traduce. Mai sunt trei ani până la alegeri. Un candidat inteligent în PSD ar prefera să-l lase pe Bolojan să ducă greul și să vină el premier când n-ar mai fi atât de dificil. Dar ajunge un candidat intelligent președintele partidului?