Secta gurului în nădragi roşii, în derivă, după alegerile din Moldova. Fără bani de la Kremlin, doar cu infractori şi interlopi, va fi mai greu

Of, ce şoc, ce chin, ce jale s-a pogorât peste aşa-zişii „suveranişti” români, după alegerile din Moldova! Unii urlă încă „Fraudă!”, alţii bocesc, contopind primele două stadii din cinci ale durerii: negarea şi furia. Mulţi îşi ascund furia în spatele unor ironii ieftine, privind (ne)implicarea Rusiei în alegerile din Moldova. Acolo unde Putin a luat o bătaie cruntă a treia oara consecutiv, după alegerea Maiei Sandu preşedinte şi Referendum-ul pentru Europa.

Oricum, basarabenii, consideraţi de mulţi rudele noastre mai sărace, le-a dat românilor încă o lecţie de patriotism. Despre adevăratul patriotism, nu cel vânturat de unii în România sub forma unui protocronism vomitiv, ca de exemplu cel perorat de un sociopat, cum că limba română e limbă primordială a planetei, din care a derivat şi latina. A fi patriot înseamnă mai mult decât a flutura steaguri sau a urla cântece patriotice, a debita vorbe goale, despre care doar proştii cred că înseamnă ceva. Patriotismul înseamnă a-ţi iubi țara prin fapte, nu doar prin vorbe. Iar basarabenii au dat dovadă de fapte, înţelegând că viitorul lor şi al copiilor lor este în Europa, nu alături de Rusia. Şi asta în timp ce “patrioţii “noştri vântură la nesfârşit acelaşi narativ rusesc vizavi de Europa.

„Patriotismul este o dragoste discretă pentru ţară, o disponibilitate de a-ţi da oricând viaţa pentru ea şi de a nu mărturisi acest sentiment. Găsesc că afişarea patriotismului este indecentă. Un om care simte dragostea pentru ţară, un om care este decis ca în interesul ţării să-şi sacrifice propria existenţă nu are să se bată pe piept cu sentimentul acesta”, spunea “Seniorul” Corneliu Coposu, cel care dinainte de căderea zidului comunist afirma că locul României este în Uniunea Europeană. Acelaşi Coposu spunea la începutul anilor 90: „De când există în proxima vecinătate, Rusia, fie că a fost Rusie țaristă, fie că a fost ortodoxă, pravoslavnică, a reprezentat pentru noi același pericol. N-a renunțat niciodată la imperialismul agrar (…) N-avem niciun interes să promovăm (o apropiere) nici măcar pe linia unui curent pravoslavnic imperialismul ruses (…) Să ne ferească Dumnezeu de o încercare reușită de penetrare rusească cu drapelul panslavismului sau al panortodoxiei”. Se îndoieşte cineva de patriotismul real al Seniorului, martir al puşcăriilor comuniste aduse tot de ruşi?

Mai important, alegerile parlamentare din Moldova au demonstrat că, în pofida unui intens război informaţional declanşat de Moscova, Rusia pierde teren în regiune. Şi asta după ce în acest an, dar şi la finalul anului trecut, a pierdut la mustaţă războiul în România. Iar acum marea spaimă a „suveraniştilor” români este că, după înfrângerile dureroase din Moldova, s-ar putea ca Moscova să nu mai parieze pe un cal mort. Sau, ca să parafrazez un guru în nădragi roşii pe industria calului mort.

Or, lăsaţi „orfani” de către Kremlin, „suveraniştii” noştri trebuie să descurce şi fără stipendiile de până acum.  Şi nu va fi deloc uşor. Nici pentru „Maestrul Coroiu”, nici pentru „doamna Anca” sau „Naşul” de la Secu şi toată liota de politicieni slinoşi din această galerie. Cu tot cu noii intraţi Elena Udrea şi Dorin Cocoş. Da, mai toate clanurile interlope din România, începând cu Cordunenii, îşi etalează muşchii şi cefele late tot în tabăra suveranistă. Ca de altfel, cam toţi infractorii din România. (Apropo, ştie careva vreun infractor care să nu fie suveranist?) Dar ajunge? Că nici interlopa nu mai e ce era cândva. Plus că dosarele lui Călin Georgescu şi Potra ar putea să plesneacă cine mai ştie pe unde. Astfel că pe gurul în nădragi roşi şi întreaga sa sectă, care va fi tot mai mică pe măsura trecerii timpului, nu-i aşteaptă zile prea fericite. Şi asta ar fi încă una din consecinţele fericite ale alegerilor din Moldova.