Timișoara luminilor tăcute

În seara de 1 noiembrie, Timișoara își aprinde liniștea. E o zi în care orașul se luminează tăcut, ca și cum ar rosti o rugăciune comună. Mii de candele se aprind în cimitire, iar din liniștea lor se naște o pace blândă, pe care doar Timișoara știe s-o poarte, calmă, decentă, profundă.

În alte părți, lumânările se aprind pentru „ai noștri”, la Timișoara, lumina e pentru toți. În aceeași seară, se luminează cimitirele catolic, ortodox, evreiesc, sârbesc și protestant. Pe aceeași stradă, oameni care nu vorbesc aceeași limbă, își aprind lumânările pentru aceleași absențe. Aici, diferența nu divide, luminează.

E ceva unic în felul în care timișorenii trăiesc această zi, fără zarvă, fără ostentație, fără „evenimente”. Oameni de toate vârstele merg la cimitir, curăță morminte, aprind o flacără și stau în tăcere. Această simplitate așezată e, poate, cea mai curată formă de cultură civică, respectul care nu are nevoie de aplauze. În tăcerea lui, 1 Noiembrie pare o prefață la Decembrie.

Printre lumânări, timișorenii își amintesc de cei care au căzut pentru libertate. E un exercițiu de memorie comună, fără pancarte, fără discursuri, o recunoștință care trece prin inimă, nu prin scenă. Poate că aici stă adevărata forță a orașului, în capacitatea de a-și aminti împreună, fără să se certe pe amintiri.

La o săptămână după sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului, Timișoara își trăiește, în felul ei, credința, fără monumentalism, fără spectacol. Fără clopote, fără tribune, fără camere de filmat și fără politicieni grăbiți să se arate în fața altarului.

Aici, divinitatea se trăiește simplu, prin gesturi firești și liniște împărtășită, e o altă formă de evlavie, cea a comuniunii. Într-o lume grăbită, plină de zgomot și ură, Timișoara oferă o lecție discretă, lumina nu trebuie să orbească, ci să liniștească. E o zi în care orașul arată, fără cuvinte, că respectul și demnitatea pot fi și tăcute.

La Timișoara, chiar și lumina are memorie. În fiecare 1 noiembrie, ea aprinde tăcut aceeași conștiință care, o dată, a luminat si decembrie.