Românul s-a născut, normal, cam rebel fiscal

Ştiţi ce face românul când n-are bani? Nu, nu merge să muncească, ci merge la bancă, să schimbe 100 de euro. E vechi bancul. Dar valahul care are mai multe case, iar statul vrea să-i ia impozitul diferenţiat la a doua, la a treia, a 19-a casă? Nu, nu merge la primărie să plătească, ci merge la notar, să treacă casa a doua, a treia, a 19-a pe numele fiului, finului, nepotului, să scape de plata majorată. E, dar nu ştiţi ce face românul care are maşină cu cilindree mai mare de 1.600 cmc! Nici eu nu ştiu, dar sunt tare curios ce va face, că nu cred că se va lăsa copleşit de soarta crudă şi va rata el bunătate de subvenţie din cauza unui amărât de Chrysler supradimensionat.

Patriotismul cetăţeanului român se materializează deseori în orgii folclorice la Ţebea, în meciurile “tricolorilor fotbalişti şi ale “fetelor noastre” handbaliste, dar când e să plătească omul birul, caută el un şiretlic să iasă din încurcătură. Toţi ne întrebăm cât e de mare evaziunea fiscală în România şi cum ştie ea să fie aşa mare, cine-i dă să mănânce aşa de mult să crească ca Prâslea după revoluţie. De întrebat ne întrebăm, dar dacă se poate să plătească altul impozitul, TVA-ul, dările sociale, asta da, dar toată lumea să beneficieze de aceleaşi servicii de calitate, că doar suntem în Europa, nu în Botswana, fi-le-ar moneda de râs! Nu cerem bon fiscal de la micile magazine, inconştienţi că tot pe noi ne furăm prin această “rebeliune” fiscală. Cât legea a fost făcută expres pentru a da startul la furt, iar pensiile se calculau după contribuţia din ultimul an, la tot cartierul se dădea pensie mai mare decât salariul de dinainte de “inginerie”. Ca acum să strâmbăm din nas dacă deficitul e mare la fondul de pensii, dacă recalcularea e crâncenă, trăgînd în continuare nădejde că las’ are bugetul bani cu care să cârpească sacul.

Vrem, în schimb, ca toţi copiii patriei să înveţe în şcoli luxoase ca şi cea a lui Szilagyi Geza, la Dumbrăviţa, să fim trataţi medical ca la Szeged sau s-avem pensii ca austriecii, că de scandinavi n-avem noi faţă. Ştiu, politicienii fură. Am fost deja informat despre peripeţiile financiare ori penale ale Monicăi, despre ghiduşiile Elenei, despre casele şi averile deţinute de Radu şi Adriean, despre termopanele lui Adi, soţul Danei, despre “Nea Mischie, nea Mischie/Te cunoaşte-o Românie!” etc. Ăştia au luat de la alţii – să le dea Dumnezeu procurorilor libertate de mişcare şi judecătorilor chef de muncă! -, dar noi, noi când luăm, furăm tot de la noi. Căciula.