Şcoala lu’ Dos de Palmă

Începe un nou an şcolar! Parcă mai pe şest decât în anii precedenţi. Poate din cauza Vântului care bate fără încetare pestea întreaga ţară şi nu face loc altor subiecte. Sau poate ca să nu se trezească Marele Mahmur de la Palat. Ca să le zică el câteva „puturoşilor” de dascăli. Cum beau ei într-o săptămână cât bea EL într-o singură oră. Pardon, cum muncesc ei într-o săptămână cât munceşte EL în 24 de ore. Să le spună cum îi învaţă pe copii doar chestii inutile: literatură, gramatică, istorie, geografie, limbi străine etc. În loc să-i înveţe treburi serioase: cum se toarnă în pahar; câte cubuleţe de gheaţă se pune într-un pahar de whisky, în funcţie de anotimp; cum să dai un dos de palmă; cum să şofezi şpriţuit şi să nu te prindă „gaborii”. Şi multe alte lucruri absolut necesare pentru dezvoltarea ulterioară a unui copil care să aibă în viaţă numai „succesuri”.

Începe şcoala! Sub cele mai proaste auspicii din ultimii 20 de ani. Cu profesori umiliţi, aflaţi sub sabia lui Damocles. Cu dascăli care şi-au luat concediu fără plată pentru a merge la cules de căpşuni în Spania. Cu salarii lunare în învăţământ comparabile cu suma pe care o pune Bercea Mondialu’ o dată pe fruntea lui Adi Minune (ca să luăm ca exemplu doi prieteni ai Matrozului). Cu şcoli care se dărâmă, iar altele recent renovate care se închid. Cu un ministru care face experimente pe un întreg sistem şi pe viitorul unei ţări ca în laboratorul său de fizică.

Începe şcoala! Cu copii înfometaţi şi zgribuliţi din cauza „reformelor” de mare succes ale guvernării Băsescu-Udrea. (Cornurile livrate de firmele de partid sunt mai degrabă arme albe, numai bune să spargi capul colegilor.) Cu părinţi care-şi rup de la gură pentru a cumpăra un creion copilului. Altădată un moment de bucurie, începerea anului şcolar a ajuns astăzi un moment de reculegere la mormântul învăţământului românesc. Al şcolii lui Dos de Palmă.