„Nu exista o echipa unita al carei scop primordial să fie orasul Timişoara”

Om de afaceri şi consilier local, Ovidiu Ciuhandu este unul dintre cei despre care s-a spus că va candida la funcţia de primar al Timişoarei. Nu afirmă şi nici nu infirmă acest lucru, dar spune că, pentru el, primează binele oraşului, pe care şi-l doreşte, din nou, în frunte. Ovidiu Ciuhandu vorbeşte şi despre felul în care îi merg afacerile, despre cum l-a afectat criza şi despre relaţia lui cu primarul Gheorghe Ciuhandu.

Domnule Ovidiu Ciuhandu, cum vă merg afacerile în 2011?
Să fiu sincer, ultimele şase luni au fost dificile din două puncte de vedere. În primul rând, preţul făinei a avut o evoluţie crescătoare, iar creşterile au ajuns până la 150 şi chiar 200%. Ele au fost determinate de faptul că producţia din 2010 nu a fost extraordinară. Apoi s-a înregistrat o creştere a consumului de cereale pentru producerea biocombustibilului în ţările din Orientul Apropiat, India şi China, dar mai ales Ucraina, care au oprit exporturile, în special la grâu. Toate aceste lucruri au determinat o creştere pe bursă a preţului la grâu, deci şi preţul la făină urmează aceeaşi creştere. Acest lucru este valabil şi pentru România, deşi, uneori, asta a fost speculativ pentru că au intervenit comercianţii care au achiziţionat grâul de la producători, l-au ţinut şi au aşteptat să crească preţul în fiecare săptămână. În România, pâinea este un produs de bază pentru majoritatea populaţiei, care a fost obişnuită să găsească pâinea la un preţ modic, fără să ia mult din bugetul unei familii. În primele două luni ale anului, au fost creşteri şi de 30-40%, pentru că, în 2010, noi, producătorii de pâine, nu prea am avut curaj. Piaţa era cum era şi nu am avut curaj să majorăm preţul. La finele lui ianuarie 2011 nu am mai avut ce face şi a trebuit să creştem preţul. Scumpirea în panificaţie a determinat şi o reorientare a consumatorului. Românul nu consumă mai puţină pâine, dar este mai raţional, nu mai aruncă produsul, cumpără doar cât are nevoie şi consumă tot. Pe de altă parte, a crescut numărul celor care consumă alt gen de pâine, nu doar cea albă, pâine din secară, multicereale cu seminţe, pâine neagră, fără amelioratori şi alte specialităţi. Există deja o populaţie care se orientează spre un alt gen de consum, mult mai atentă, dar care, în acelaşi timp, îşi permite, pentru că, în general, aceste produse sunt mai scumpe.

Probleme în afara celor legate de piaţă aţi avut?
Da, a fost creşterea preţului la combustibil, iar noi, ca să vindem pâinea, trebuie să o şi transportăm. De la cinci lei, cât era preţul la benzină, în două-trei luni a ajuns la 5,80, destul de mult, dar deocamdată nu ne influenţează prea tare. Sperăm ca în perioada următoare să se ieftinească făina, care să ne ajute să nu mai creştem preţul din cauza celorlalţi factori: gaz, curent, forţă de muncă.

Aţi fost nevoit să reduceţi din personal sau din salariile angajaţilor?
Din acest punct de vedere, criza nu m-a afectat. Ne-am reorientat. Până în 2009, 90% din producţia noastră era vândută prin alte magazine. În ultimii doi am deschis propria noastră reţea de magazine, din două considerente: pentru a avea un contact direct cu clientul şi pentru a putea ţine în frâu preţurile. O verigă intermediară înseamnă un adaos pe care nu poţi să-l controlezi. În plus, cred că acesta este şi trendul, în străinătate, produse cum sunt pâinea, lactatele şi mezelurile, care se consumă zilnic, pot fi prezentate în magazine strict specializate. Astăzi am ajuns la o reţea de 22 de magazine şi doar 10% din producţie se vinde în alte magazine. Avem şi un program strict pentru pensionari. Din 2009, pe baza unui carneţel, pot cumpăra o pâine specială, de 300 de grame, la aproape jumătate de preţ. Sunt între 5 şi 6.000 de pensionari care cumpără de la noi. Avem şi un program de fidelizare, cine cumpără de la noi 24 de pâini primeşte două gratuit, apoi avem programul de reduceri, între orele 19 şi 20, la partea de patiserie, când dăm totul la jumătate de preţ. A fost o situaţie grea, dar am reuşit să supravieţuim cu un efort mai mare. Cred însă că lucrurile, cel puţin în domeniul panificaţiei, vor merge bine.

Ce părere aveţi de măsurile anticriză luate de guvern?
Din punctul meu de vedere, ca om de afaceri, sunt bune, mai ales cele care stopat nişte pierderi pe anumite canale de resurse. Pe mine administraţia, centrală şi locală, mă deranjează când e stufoasă. Faptul că unii oameni au plecat din sistem cred că e un lucru pozitiv. Lucrul îmbucurător a fost faptul că dacă, până acum, administraţiile, mai ales cele locale, au mers într-un trend crescător la numărul de angajaţi, s-au oprit. Pentru noi, ca şi contribuabili, nu era bine, pentru că nu făceam decât să dăm peste un număr tot mai mare de funcţionari publici în sistem. Or, simplu fapt că s-a stopat asta este un lucru bun. Unele administraţii au fost aerisite de numărul mare de oameni care nu făceau decât să-şi creeze norme şi structuri ca să poată duce hârtii. Aici mă refer inclusiv la Timişoara. De asemenea, măsura de plafonare a salariilor este temporară, ea poate va mai fi valabilă anul ăsta, deja 13 sau 15% au primit înapoi. Din informaţiile pe care le avem, probabil până la sfârşitul anului s-ar putea să revină la vechile salarii. Dacă discutăm de faptul că au pierdut tot felul de bonusuri, sigur că nu e convenabil pentru cel care le-a pierdut, dar eu spun un singur lucru: nu e corect ca angajatul de la stat să aibă salariul mai mare decât cel de la privat. În zona privată, lucrurile sunt evaluate cel mai corect, pentru că aici, indiferent că e vorba de acţionar sau de director, el îşi analizează bine oamenii, iar piaţa forţei de muncă practic reglează acest lucru. Dacă există profit, şi salariile cresc, or. la stat nu s-a întâmplat aşa ceva. Pe de altă parte cred că vom ieşi din această criză, care ne-a afectat pe toţi. Ea nu a fost generată de o ţară anume, ci de un anumit complex de măsuri pe care marii jucători de pe piaţă le-au făcut de-a lungul timpului. Cred că această criză ne-a adus cu picioarele pe pământ. Din punct de vedere politic, PDL a fost, practice, partidul care şi-a asumat riscul de a lua o serie de măsuri antipopulare dar sănătoase pentru ansamblul economic. Sigur, putem fi arătaţi cu degetul, de ce n-am mai făcut şi aia, şi aia, şi aia… oricine poate să spună orice! Credem că am luat măsurile bune pentru România. Da, anumite categorii au fost afectate, dar eu fac din nou comparaţie cu zona privată, ea a fost prima care a făcut curăţenie. Dacă şi statul ar fi făcut curăţenie, astăzi poate că am fi stat mult mai bine.

Cum se împacă poziţia de consilier local cu cea de om de afaceri?
E cât se poate de bine, nu mă afectează deloc, îmi văd de afaceri şi, în acelaşi timp, încerc să fac bine pentru cetăţeni în consiliul local. Din păcate, avem o mică problemă, PDL este în aşa-zisa opoziţie la nivel local, nu facem parte din cei care conduc din punct de vedere executiv, suntem cei mai numeroşi în consiliul local, dar suntem în minoritate. Timişoara are problemele ei. Sunt probleme mari din cauză că n-am ştiut, aşa cum nu a ştiut România într-o anumită perioadă, ce măsuri să ia. Ştiţi cum se zice: omul gospodar îşi cumpără vara haine groase şi iarna haine subţiri. N-am ştiut, în perioada 2004-2008, să punem bani deoparte. Dimpotrivă, i-am cheltuit pe toţi şi nici nu i-am cheltuit bine. Aşa s-a întâmplat şi în administraţia locală. Sunt canale prin care se direcţionează sume de bani şi care nu produc efectul scontat. Cred că cea mai mare problemă a Timişoarei este cea de a-şi prioritiza obiectivele. Ar trebuie să facem câteva lucruri majore, care să dea un plus întregului oraş şi să ne scoată din anonimat. A rămas în anonimat Timişoara, deşi când am venit eu în acest oraş, în anii `90, la facultate, era altceva. Cred că anul viitor va veni cu o nouă viziune şi o nouă schimbare, care ne va propulsa acolo unde ne este locul: în frunte.

La un moment dat, existau informaţii despre datoriile pe care firma dumneavoastră le avea către administraţia locală. S-a lămurit această problemă?
Între orice contribuabil, persoană fizică sau juridică, există un raport de forţe, în care cineva trebuie să plătească şi altcineva trebuie să primească. Acest raport depinde de momentul în care îl priveşti, e ca o balanţă de plăţi. Depinde la ce dată de uiţi şi dacă data respectivă înseamnă pozitiv sau negativ. Acesta este răspunsul pe care vi-l dau şi de aici înţelegeţi ce doriţi.

Mai candidaţi la Primăria Timişoarei? Spuneaţi cândva că veţi candida independent, dacă nu vă propune partidul.
Pot să vă spun un singur lucru: scopul meu la nivel de Timişoara este să-i ajut pe oameni şi cred că poţi să-i ajuţi pe timişoreni dacă eşti aproape de ei, dacă-ţi doreşti ca oraşul din care faci parte să fie primul, acolo unde îi este locul şi unde Timişoara a fost o bună bucată de timp. Dacă simt că timişorenii îşi doresc schimbarea de care cred că avem nevoie şi pe care 2012 cred o va aduce, sunt pregătit să fac faţă oricărei provocări. Dincolo de a mă pronunţa acum că partidul mă va propune sau nu, pe scena politică sunt atâtea jocuri, că candidează Gheorghe Ciuhandu, că candidează Nicolae Robu, candidează Ovidiu Ciuhandu, candidează Constantin Ostaficiuc… Eu cred că nu sunt lămurite lucrurile acestea, se vor lămuri undeva prin vară sau spre toamnă. Un lucru este cert: eu mă pregătesc.

Să înţeleg că PDL nu-şi va anunţa prea curând candidatul oficial la Primăria
Timişoara?
Undeva prin toamnă probabil.

Există posibilitatea ca PDL să-l sprijine pe Gheorghe Ciuhandu la o nouă candidatură?
Nu pot să mă pronunţ asupra acestui lucru. Cred că e prematur să facem asemenea afirmaţii. PDL trebuie să aibă relaţii bune la nivel local cu toate formaţiunile politice, pentru că numai împreună putem duce Timişoara acolo unde îi este locul. A ieşi acum, în luna aprilie, şi a spune că susţinem pe
cineva sau că avem sau nu avem candidat… e prea devreme.

Nici nu se exclude această variantă?
Nu ştiu, nu mă pronunţ. Eu, Ovidiu Ciuhandu, nu mă pronunţ în această direcţie.

În ce relaţii mai sunteţi cu primarul Gheorghe Ciuhandu?
Am fost omul care l-am criticat sau l-a atenţionat pe primarul Gheorghe Ciuhandu când lucrurile n-au fost OK. O voi face tot timpul. Am fost omul care am susţinut lucrurile bune pe care le-a făcut primarul Gheorghe Ciuhandu, când le-a făcut, şi o voi face în continuare. Personal nu am nimic cu Gheorghe Ciuhandu, cu omul Gheorghe Ciuhandu. Dacă am ceva, pozitiv sau negativ, am cu primarul Gheorghe Ciuhandu. Sigur, se poate zice că nu prea merge să faci deosebire între unul şi altul. Ar fi bine să nu poţi şi atunci ar fi o adevărată valoare, dar, din păcate, uneori, noi, oamenii, suntem duplicitari, avem o anumită formare ca om, dar ne comportăm altcumva când avem o anumită funcţie. Eu îmi doresc pentru Timişoara un primar care să fie şi om, şi primar în acelaşi timp. Ce gândeşte să şi facă. La ora actuală, în Timişoara nu se întâmplă aşa, pentru că nu există o echipă unită al cărei scop primordial să fie oraşul Timişoara. Acolo există interese, există tabere, există conflicte, există frică şi teamă, există izolare şi, mai nou, am constatat că există victimizare. Mereu ne-am victimizat că n-am reuşit. Nu am reuşit pentru că nu am vrut! Tot timpul ne văităm cu Bucureştiul. Trebuie să facem abstracţie de Bucureşti şi să ne rezolvăm problemele prin forţele noastre. Asta înseamnă unitate, înseamnă viziune, înseamnă să vrei să faci din Timişoara oraşul tău. Or, nu am certitudinea că toată lumea doreşte acest lucru, şi când vorbesc de toată lumea mă refer la cei din sfera înaltă.