S-a saturat de Romania

Băsescu s-a arătat dezamăgit de popor. Nu e o atitudine de bun diplomat, niciodată n-a fost omul un bun diplomat, mai ales că acelaşi popor, o jumătate din populaţia cu simţ civic şi participare la vot, l-a preferat la finele lui 2009 pentru un nou mandat. Şi să aibă dreptate Băsescu, nu e corect din punct de vedere politic nici să lingi unde-ai scuipat, nici invers. Eu pot să fiu dezamăgit de o mulţime de lume, de mai multe mulţimi de lume, chiar de un popor, şi Nicuşor din Focşani are acest drept, ba mai mult, medicii care părăsesc România într-un fel îşi bagă picioarele în tot ce-nseamnă România şi-şi caută altă ţară, alt popor. Din 1990 am tot fost dezamăgit de poporul care-l vota pe Iliescu, de babele retardate care ovaţionau minerii în Piaţa Universităţii, de lipsa votului cenzitar, de mecla lui Cozmâncă, de succesul fenomenului OTV etc. La nervi, îmi scăpa şi-un bullshit la adresa acestui popor pe care-l consideram vinovat că-mi compromite, prin decizia din cabina de vot, şansele să prind vremuri mai bune la o vârstă suficient de scăzută încât să mă şi bucur de ele. Da, şi Sabin Gherman s-a săturat de România şi i-a sărit o grămadă de popor în cap. Toţi supăraţii din ţara asta au voie să spună ceea ce simt, chiar dacă adevărul miroase uneori a budă turcească, mai puţin Traian Băsescu, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Emil Constantinescu, nea Nicu Văcăroiu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc şi mulţi alţii. Proiectele lor falimentare n-au reuşit să facă din ţara asta mai mult decât un loc dezamăgitor. Prin senzaţia sa de dezolare, Băsescu vorbeşte în numele lui şi al celorlalţi conducători ai României, recunoscând că a dat greş, că n-a reuşit nici măcar un sfert din modernizarea ţării estimată de Brucan a se desăvârşi în 20 de ani. N-a reuşit să condamne comunismul fără să condamne şi securiştii care au terorizat poporul în timpul comunismului, e dezgustat de Gabriel Oprea, dar nu reuşeşte să nu-l bage în guvern. E scârbit de PSD şi „soluţia imorală”, dar nu ştie să-şi ţină aproape aliaţi ca PNL pentru a nu mai juca hora unirii cu oamenii lui Vanghelie şi-ai lui Felix denunţătorul de unchi şi verişoare. E categoric împotriva justiţiei făcute în parlament, dar nu e în stare să-şi „dreseze” partidul să facă altceva cu propriii penali decât au făcut pesediştii. Reuşeşte însă prin măsuri de austeritate să nu lase ţara să se prăbuşească, iar acum e supărat că poporul nu-i e recunoscător pentru asta, ceea ce poate deveni într-adevăr frustrant.