Sorin Grindeanu nu mananca struguri fiindca sunt acri

Sorin Grindeanu e bucuros! Straşnică şi înviorantă ştire de final de săptămână. În mod cert, mulţi timişoreni sunt alături de vajnicul viceprimar PSD-ist în nemărginita sa bucurie. Că tare multă lume îl credea trist. Şi cum să nu fii trist după ce mai bine doi ani. te-ai tot lăudat peste tot câtă treabă faci cu drumurile timişorene, cum urmăreşti constructorii live pe calculator, cât de cu talent tragi ţeava pe sub drum, cum ai iluminat catedrale, cum ai adus purcoiul de bani europeni la Colterm şi câte şi mai câte. Iar când e de luat caimacul, vine Ciuhandu şi îl soarbe tot. Măcar să-ţi lase şi ţie, acolo, o sorbitură, dar o lăsa pentru Culiţă Chiş. Ca să nu mai spunem că, pardon, Coltermul a ajuns în pragul falimentului, mai multe firme cerând insolvenţa companiei, iar tu te împăunai cu binele făcut acesteia. Aşadar, destule şi temeinice motive de tristeţe. Unde mai pui că o lungă perioadă de timp erai răsfăţatul presei, al televiziunilor, al lui… Victoraş Ponta. De atâta răsfăţ, chiar să fii numit „Prinţişorul” în unele cercuri. Iar acum nu prea te mai bagă nimen în seamă.

Aşa că declaraţia de vineri a lui Grindeanu cum că e tare bucuros, trebuie să fi uns la inimă pe multă lume. Dar de unde bucuria viceprimarului? Păi, spune el, fiindcă nu mai trebuie să candideze pentru scaunul de primar. Culmea, împotriva lui Gheorghe Ciuhandu, cel care, în ultima perioadă, l-a pus sub obroc. Însă până a fi bucuros că va candida Nicolae Robu, şi nu el, Grindeanu a făcut tot ce se putea face pentru a nu fi fericit astăzi. Astfel, iniţial a încercat, împreună cu Victor Ponta, să menţină starea de fapt din primărie, prin demersul ca USL să susţină candidatura lui Ciuhandu. Liberalii au dat cu tifla acestei opţiuni, astfel că Grindeanu a încercat să devină el candidatul USL. O candidatură cumva la mişto atâta timp cât trebuia să se bată cu şeful lui administrativ Ciuhandu, din cuvântul căruia nu prea iese. Prin luna iunie „garanta”, într-o şedinţă la partid, că Robu nu va candida pentru scaunul de primar, lăsând de înţeles că el urma să facă acest gest. Nu mai vorbim de campania pe care a dus-o în oraş, împărţind la greu materiale electorale în care îşi descria toate „realizările” din timpul mandatului. Multe şi nemăsurate, inclusiv asfaltarea unor străzi care n-au văzut asfaltul niciodată. Cum ar veni, luni în şir a lucrat împotriva bucuriei lui de astăzi. Adică, un fel de masochism. Asta fiindcă nu se poate spune că Grindeanu ar fi ipocrit şi, precum în bancul cu vulpea şi strugurii, se dă acum bucuros pentru ceea ce n-a putut face. Dar, mai ştii, poate chiar nu-i plac strugurii lui Grindeanu. Fiindcă toţi sunt acri.