Lipsa asistentelor de la SCJUT afecteaza calitatea actului medical

Pacienţii care se internează la cel mai mare spital din vestul României nu pot fi îngrijiţi cum se cuvine de personalul medical mediu, deoarece acesta lipseşte în mare parte. Potrivit şefului Colegiului Medicilor din Timişoara, ar fi nevoie de un număr dublu de asistente și infirmiere.

S-a ajuns aici după blocări de posturi şi reduceri bugetare care le-au determinat pe cele mai pregătite asistente să plece fie în străinătate, la muncă, fie în unităţile medicale private, mai explixă medicul. E de înţeles. La Spitalul Judeţean, o asistentă cîştigă 1.300 de lei lunar, într-o clinică privată suma se dublează, iar în Italia sau Franţa trece de 800 de euro. În Spitalul Judeţean din Timişoara sunt 1.176 de paturi. Adică tot atâţia bolnavi, în cea mai mare parte nedeplasabili. Pe scurt, oameni care au nevoie de asistenţă ca să-şi facă nevoile, să fie hrăniţi, spălaţi etc. În total, sunt 738 de asistente care lucrează în trei ture. La Clinica de Neurochirurgie a SCJUT, unde pacienții sunt aproape în totalitate incapabili să se miște, sunt 60 de paturi şi nouă asistente. La trei asistente pe tură, fiecare are în grijă 20 de bolnavi, cărora trebuie să le administreze medicația și pe care trebuie să-i supravegheze. La Gastroenterologie, care este una dintre cele mai aglomerate secții ale Județeanului, asistentele se schimbă frecvent. Prea puține dintre ele rezistă ritmului de muncă și renunță. Se duc, și este de înțeles, la clinicile private, unde programul de lucru este de opt ore și nu se fac gărzi. În blocurile operatorii, situația este, uneori, critică. “Spitalul a rămas cu un deficit cronic de personal medical auxiliar, pe care eu îl apreciez la 50%. Întâmpinăm probleme foarte mari în blocurile operatorii. Sunt situaţii în care nu mai avem deloc asistentă care să ne instrumenteze şi instrumentează între ei medicii. Mai nou, locul asistentei instrumentare în blocul operator a fost luat de rezidenţii din ani mai mari, care au început să cunoască instrumentarul, ceea ce e o soluţie, pentru că ei astfel învaţă, însă nefiind experimentaţi, acest demers prelungeşte actul chirurgical. Stând mai mult la fiecare operaţie şi neavând personal, ajungem să amânăm anumite intervenţii”, a declarat chirurgul Lazăr Fulger, preşedintele Colegiului Medicilor Timişoara şi şeful uneia dintre secţiile de chirurgie ale Spitalului Judeţean.