Victor Ponta s-a facut deja Mang(a)

Cu toate că are un lider tânăr, PSD face ce face și, uneori, le reamintește tuturor filiația bolșevică pe care o are, cel puțin în ceea ce privește disprețul total pentru educație. Nu mai trebuie explicată importanța unui sector precum educația pentru dezvoltarea unei națiuni. Dar, preocupați mai mult să recupereze paguba din propriile buzunare după atâta amar de timp petrecut în Opoziție, nici că le mai pasă ce se întâmplă cu învățământul românesc.

Dovadă, bâlbâielile în ceea ce privește nominalizarea unui ministru al Educației. Inițial, Victor Ponta a numit ca ministru o duduie agramată, cu un fond lexicat de maximum 500 de cuvinte, rectoriță pe la o universitate particulară și, cică, creștină. Care se lăuda cu participarea la niște cursuri la Universitatea „Standford”. Pentru acest lucru a garantat pentru rectoriță un anume Robert Deutsch, personaj dubios, fost membru al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, implicat la începutul anilor 90 în megaescrocheria Megapower. Duduia, altfel soție de demnitar PSD, a fost acuzată și de plagiat, problemă rezolvată însă în Justiție.

Retrasă din postura de potențial ministru, madam Dumitrescu a fost înlocuită de un alt personaj, cel puțin interesant, pe numele lui Ioan Mang. „Băiat deștept” de prin Bihor, noul ministru e bine racordat la afaceri cu statul prin firmele familiei sale. Foarte bine, înseamnă că avem de-a face cu un manager „priceput”.

Problema este că omul, atunci când nu-și numără banii primiți de la instituții ale statului, se crede și un mare autor de lucrări. Numai că, neavând prea mult timp la dispoziție, domnul în cauză nu se mai obosește să producă personal aceste lucrări, atâta timp cât poate să le plagieze. Chiar cuvânt cu cuvânt, așa cum s-a demonstrat cu o lucrare luată de la un autor japonez.

Aici trebuie recunoscute imaginația și chiar exotismul omului, care nu s-a lăsat convins de autori europeni sau americani, ceva mai cunoscuți în România. Dar plagiatul este, la urma urmei, o hoție. Nu un furt simplu din buzunare, ci un furt cu ștaif, la care se pretează doar gulerele albe. Dar tot hoție este.

Or, a pune un astfel de om în fruntea Educației naționale înseamnă chiar dispreț pentru toată lumea. Dacă nu o fi cumva o tentativă prin care lumea să-l regrete pe Funeriu. Și, in extenso, pe Emil Boc. Că Victor Ponta se pare că, după trei zile de prim-ministeriat, s-a cam făcut Mang(ă), odată ce-a pus un hoț la Educație. Și la urma urmei, din beție se mai trezește omul, însă hoția se vindecă mai greu. La fel ca și prostia!