Lege privind economia sociala – dezbatere publica

La solicitarea societății civile, în 15 octombrie, la ora 10, la sediul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, a început ședința publică de dezbatere a proiectului de lege privind economia socială. Această lege ar putea fi un bun instrument pentru creșterea gradului de absorbție al fondurilor nerambursabile pentru ciclul urmăror de finanțare.

În realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona de creștere durabilă și ocupare completă a forței de muncă, rolul economiei sociale este de a contracara dezechilibrele de pe piața muncii, în special prin sprijinirea ocupării forței de muncă a persoanelor ce fac parte din grupuri vulnerabile.

În România, economia socială apare în atenţia generală în special în anul 2008 odată cu includerea sa ca domeniu eligibil pentru finanţare din Fondul social european, fiind sprijinită prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Proiectul de lege privind economia socială încearcă să reglementeze acest domeniu prin stabilirea cadrului general de organizare şi funcţionare a întreprinderilor care desfăşoară activităţi în domeniul economiei sociale, prin stabilirea unor măsuri de promovare a acestora, precum și prin stabilirea unor competenţe pentru autorităţile administraţiei publice centrale şi locale în acest domeniu .

Economia socială are la bază iniţiativa privată, voluntară şi solidară, cu un grad ridicat de autonomie şi responsabilitate, precum și distribuirea limitată a profitului către membrii asociați, iar dintre principiile de baza amintim prioritatea acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de creşterea profitului și alocarea unei părţi din profit pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă şi furnizarea de servicii de interes general pentru comunitate. (art.3)

Dintre persoanele care fac parte din grupul vulnerabil, în sensul acestui proiect de lege, amintim persoanele cu dizabilităţi fizice şi/sau mentale, cele care provin din familii numeroase sau monoparentale, persoane afectate de boli care le influenţează viaţa profesională şi socială, persoane care au depășit vârsta de 50 de ani și nu reușesc să câștige peste plafonul venitului minim garantat, tineri peste 18 ani care părăsesc sistemul instituţionalizat de protecţie a copilului, șomeri de lungă durată, înregistrați la agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de muncă etc.
În acest proiect de lege este definită Întreprinderea de inserţie socială care trebuie să îndeplinească următoarele condiții (art.11):
a) permanent, cel puţin 30% din personalul angajat să aparţină unor categorii de persoane din grupul vulnerabil
b) reinvestirea a minimum 50% din valoarea profitului pentru dezvoltarea întreprinderii sociale
c) încadrarea activităților desfășurate de întreprinderea de inserţie socială în obiectivele planului județean de dezvoltare

Întreprinderile de inserţie socială au obligaţia de a asigura măsuri de acompaniament social pentru persoanele angajate, care fac parte din grupurile vulnerabile, de tipul: consiliere, acces la forme de pregătire profesională, adaptarea locului de muncă la capacitatea persoanei, accesibilizarea locului de muncă în funcţie de nevoile persoanelor etc.

Întreprinderile de inserţie socială beneficiază și de avantaje financiare precum scutirea de la plata taxelor de autorizare la înfiinţare/reautorizare, scutire de plată a impozitului pe profit, dacă cel puţin 75% din fondul obţinut prin scutire va fi reinvestit pentru restructurare sau pentru achiziţionarea de echipamente tehnologice, maşini, utilaje, instalaţii de lucru şi/sau amenajarea locurilor de muncă, precum și un acces mai facil la licitațiile organizate de către autoritățile contractante care au dreptul de a formula criteriile de selecţie în aşa fel încât să încurajeze participarea întreprinderilor de inserţie socială la procedura de achiziţie publică.

Din partea autorităţilor administraţiei publice locale întreprinderile de inserție sociale pot beneficia de darea în folosință gratuită a unor imobile aflate în domeniul public al unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, în scopul desfășurării activităților pentru care i-a fost acordată marca socială.