Primiți cu Crucea Celtica?

N-o să le spun eu acum celor de la Noua Dreaptă ce trebuie să facă să-i mai sperie pe țiganii care-au ales Timișoara nu capitală culturală europeană, ci capitala clanurilor imobiliare ale indivizilor cu mulți bani nemunciți, boruri largi la pălării, turnulețe la case, burți hectolitrice și mustăți inestetice. Ei știu mai bine dacă educație cu de-a sila se mai poate face în România zilelor noastre, dacă într-adevăr bătaia e ruptă din Rai sau dacă mai are rost să protestăm pe CD Loga fără cagule pe față.

Dacă băieții ăștia de la Noua Dreaptă ar fi candidat la alegerile din 9 decembrie, precis aș fi zis că e vorba de o manevră electorală între două meciuri ale SS Politehnica. În lipsa elementului politic pot spun însă că astfel de acțiuni sunt binevenite, dar de tardivitate într-adevăr tristă. Dacă Noua Dreaptă era ceva mai veche și nițel mai hotărâtă, probabil că Timișoara nu era astăzi leagănul țigăniei de neam prost. Ce bine ar fi fost ca, pe la mijlocul anilor ‘90 și după aia în formă continuată, să fi avut astfel de acțiuni. Nu neapărat din perspectivă naționalistă, cât mai degrabă cu scop de salubrizare publică.

Plecarea să fi fost din fața de la Cartea Funciară. Aici lejer se putea anticipa figura lui Csibi Barna, spânzurând simbolic un șef de oficiu pentru serviciile din care s-au înfruptat țiganii când au pus ochii pe imobilele respective ori, după caz, când cărțile funciare au fost, pe fals, reîntocmite. Următoarea oprire ar fi fostul ICRAL, acolo unde informațiile deveneau capitale pentru orice mafie imobiliară. La primărie, Noua Dreaptă trebuia să facă un popas mai lung. Eventual, o pichetare asezonată cu incendierea unei păpuși care, coincidență stranie, să semene cu Nicușor Miuț, fostul șef de la Urbanism.

Obligatorie era oprirea în fața caselor lui Gheorghe Ciuhandu și nea Jean Cojocari, pentru fluierături, huiduieli și scuipați, acestora putându-li-se reproșa toleranța (dacă nu chiar complicitatea) față de gașca funcționarilor ce-a servit țiganul mai ceva ca patria în armată. Aici, mafia imobiliară primea informații calde despre proprietarii ce urmau să le cedeze „vișineilor” drepturile litigioase și dreptul de reprezentare. Cu care țiganul se ducea în justiție, să-și obțină proprietățile pentru care au plătit proprietarilor reali sau inventați sume mult sub valoarea pieței.

Da, la Tribunalul Timiș Noua Dreaptă se oprește în mod tradițional să atragă atenția asupra fenomenului foarte familiar unor magistrați de succes. Un punct important de pelerinaj pentru cei din Noua Dreaptă ar trebui să fi fost câteva cabinete de notari cu mare aplecare spre clientul de etnie romă. Aici se făceau cele mai mizerabile manevre, mergându-se până la fabricarea unor acte testamentare de domeniul ficțiunii, pe firul cărora țiganul își ducea la îndeplinire misiunea sa sacră de batjocorire a populației majoritare.

Geaba se supără Noua Dreaptă pe țigan, dacă nu se supără și pe rumân, vorba lui Ion Țiriac, tatăl lui Ion-Ion. Câți rumâni s-au făcut preș ca țiganul să fie mare baron în centrul Timișoarei? Unul la CF, altul la ICRAL, alții la primărie, funcționar sau demnitar, unul magistrat, altul notar. Cam mulți chiar și pentru o formațiune ca Noua Dreaptă.