Titlul la rugby poate produce o dezbatere serioasa privind sportul timisorean

După 21 de ani de la ultimul titlu de campioană a României la un sport de echipe (Politehnica, la handbal în 1991), Timișoara a reușit, duminică, să câștige un titlu național la rugby. La exact 40 de ani de la primul titlu obținut în acest sport „pentru golani practicat de gentlemani”. O performanță extraordinară, în condițiile în care această echipă nu prea a fost băgată în seamă nici de autoritățile locale și, până cu puțin timp în urmă, nici de public. Cu ajutorul unor finanțatori mici, dar generoși, RCM mvt Universitatea de Vest Timișoara (ca să folosesc titulatura completă) a reușit, pas cu pas, să ajungă acolo sus.

E drept, rugby-ul nu e un sport care atrage mult public pe stadioane. E un sport bărbătesc, născut din sudoare amestecată cu sânge, încleștare, scrâșnet din dinți și jucat cu multă inimă. Neatrăgând public, nu atrage nici sponsori. Politicieni nici atât, decât atunci când performanța le poate aduce un plus de imagine. Și nu puțini vor fi cei care, de acum înainte, se vor bate cu pumnii în piept pentru cât de multe lucruri au făcut pentru rugby. Cei mai mulți dintre ei nici nu știau acum o lună unde se află stadionul din Ronaț.

O performanță extraordinară pentru un oraș în care s-a investit extrem de puțin în sport în ultimii ani. Și mă refer aici atât la investiții de la bugetul local, cât și din surse private. E cunoscut faptul că omul de afaceri timișorean, mai ales cel care apare prin tot felul de topuri de bogătași, nu dă niciun leuț pentru sport. Eventual, ar scoate și de acolo. La fotbal a fost nevoie să vină un bucureștean cu multe bube în cap, ca să mai respirăm și noi aerul rarefiat al performanței. Ce-i drept, a fost o perioadă în care s-au băgat și bani publici fără număr și fără un minim control. În rest, autoritățile locale au preferat să bage bani în tot felul de proiecte dubioase, decât să-i îndrepte spre sport. Orice fel de sport!

Performanța aduce cu ea și multă emulație. Copiii vor auzi de acum înainte și de Chester Williams, și de Calafeteanu, Conache, Fercu și… îmi pare rău că nu-i enumăr pe toți. Unii vor lăsa deoparte mingea rotundă și vor lua în mâini pe cel oval. Iar unii dintre ei, poate, peste ani, vor ajunge campioni. Investiția în sport, mai ales în sportul juvenil, este una dintre cele mai bune investiții. Și nu e vorba aici doar de performanță, ci, mai ales, de sănătatea copiilor, a viitorului Timișoarei.

În timpul primarului Gheorghe Ciuhnadu s-au făcut, este drept, mai multe terenuri de sport pe lângă școli. Strigător la cer însă, acestea stăteau închise cu zeci de lacăte, iar copiii se uitau cu jind la modernele suprafețe de joc. Pe care mai intrau doar diverse personaje cu pile la primărie sau la directorii de școli. De unde și întrebarea: aceste terenuri s-au făcut pentru copii sau pentru a da de lucru camarilei din jurul lui Ciuhandu, cele mai multe dintre terenuri fiind executate de firma unui fruntaș țărănist (Cruzeiros)?

Poate, după rugby va veni și rândul baschetului, într-o perioadă mai scurtă. Pe termen mai lung, poate și handbal, poate și fotbal. Pentru acest lucru însă, trebuie investiți bani în sport și mai ales în copiii care fac sport. Vor fi cei mai cu folos bani dați de la bugetul local.