Stresul si rolul sau in sinteza corticosteroizilor

Cortizolul este hormonul corticosteroid secretat de glandele suprarenale (din colesterol) în condiții de stres. Secreția de cortizol este stimulată de ACTH (hormonul adrenocorticotropic secretat de hipofiza anterioară) și CRH (corticotropina secretată de hipotalamus) și are un ritm circadian, crește dimineața după trezire (în 30 – 45 minute) și scade către seară. Cel mai mic nivel se atinge la trei ore după ce adormim.

Starea psihică influențează răspunsul imun și intensitatea răspunsului inflamator al organismului. Stresul este o condiție dinamică în cursul căreia starea de echilibru a organismului este perturbată. Factorii de stres, fizici sau psihici, declanșează un răspuns complex de adaptare, denumit răspunsul de alarmă, menit să contracareze efectele produse de stres.

Intensitatea răspunsului de adaptare la stress depinde de vârstă, sex, starea hormonală și de factori genetici. În condiții de stres creste brusc activitatea sistemului nervos central ce controlează starea de veghe, alerta, starea psihică, atenția și concentrarea atenției și este scăzută activitatea vegetativă care controlează hrănirea și reproducerea.

CRH, și implicit corticosteroizii, activează starea de alarmă manifestată prin creșterea glicemiei, a ritmului cardiac, a tensiunii arteriale (prin activarea sistemului nervos simpatic și eliberarea de epinefrină şi norepinefrină), arderea grăsimilor și proteinelor, dar inhibă răspunsul sistemului imun și răspunsul inflamator. Corticosteroizii inhibă secreția hormonului luteinizant (LH) hipofizar şi, concomitent, producţia hormonilor sexuali: estrogeni, progesteron, testosteron.

Răspunsul la stres este mediat nu numai de cortisol, ci și de citokine ca IL-1 si IL6. IL1 activeaz axa hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenală, stimulând eliberarea de ACTH hipofizar, iar sinteza ei este inhibată de glucocorticoizi. Corticosteroizii reglează dezvoltarea subpopulaţiilor de limfocite Th1 şi Th2, inhibând sinteza citokinelor Th1 (IL-2, IFN γ).

Perioada sarcinii se caracterizează prin scăderea imunității mediate celular și menținerea sau chiar creșterea imunității umorale. Diminuarea sintezei de IFN γ este esențială pentru păstrarea sarcinii, deoarece cantitățile mari favorizează avortul.

În concluzie, stresul este bun din când în când, dar nu exagerat, deoarece duce la creștere cronică a cortizolului și, implicit, la creșterea glicemiei și creșterea rezistenței la insulină, cu apariția diabetului zaharat, creșterea ritmului cardiac (aritmii cardiace), hipertensiune arterială, reducerea masei musculare, oboseala cronică, osteoporoză etc.