„Dulcea” a murit de TBC, noi o sa murim de oftica

A murit „Dulcea”, șef de stabor în Timișoara. Mare om, mare caracter. „Cel mai valoros om de pe pământ”, cum spunea un participant la funeralii. Dumnezeu să-l ierte pe domnul Dulcea! Nu l-am cunoscut și nici nu vreau să-l mai cunosc, dar ducerea dumnealui la groapă a redeschis un subiect despre cum stau autoritățile române capră la tot ce face țiganul cu bani și cu glas strident îndreptat spre tot felul de instituții de combatere a discriminării. Cum în mai toată Europa musulmanii micționează din toate pozițiile pe capul băștinașilor, invocând tot felul de drepturi oferite de o democrație prost interpretată, așa, și contribuabilul român trebuie să suporte toate mofturile unui minoritar însetat de discriminare pozitivă.

Într-o halucinantă declarație de presă, primarul Nicolae Robu a spus că „noi respectăm dreptul acestor cetățeni la tradițiile lor, dar le-am cerut să ințeleagă că nu au voie sa dea tot orașul acesta peste cap…”. Nu am înțeles exact cine suntem „noi” cei care respectăm „tradițiile lor”. Dl Robu și mai cu cine au stabilit că „poliția va fi prin preajmă de o manieră discretă încât să nu perturbe ceremonia în sine”.

Auzi la primarul unei viitoare capitale culturale europene! Nu știu dacă edilul liberal știe, dar îl informez eu că un român dacă-și ține mortul în casă, nu la capelă, poate primi amendă. Pe de o parte. Pe de altă parte, plătitorul de impozite are și el tradițiile lui de a merge cu mașina prin Timișoara, nu să stea blocat prin trafic pentru a satisface neplătitorul de impozite.

Câtă ipocrizie în tratamentul ăsta oferit unei minorități ce doar vrea să primească, fără să ofere nimic! Nici nu și-ar imagina primarul Robu cu câtă superioritate privește pătura bogată a acestei etnii populația majoritară. Și ce gânduri grețoase poate exprima o gură plină de aur despre un român ce-și poartă existența cu decență. Atunci de unde până unde poliția locală să „supravegheze discret” manifestări care în alte condiții ar fi amendate pentru lipsă de autorizație și tratate cu severitate de brigăzile mobile ale Jandarmeriei?

Destinul m-a adus în situația să pot observa astfel de „manifestații” țigănești măcar o dată pe lună. În timp ce domnul „Dulcea” era dus cu mare fast la groapă, un copil de țigan se năștea într-un spital privat din Timișoara. Circa 40 de minoritari au transformat strada pe care locuiesc într-o pajiște de odihnă a nomazilor. Cândva, un expert în tradiții indoeuropene îmi va povesti de ce la o naștere de țigan trebuie să vină 40 de oameni. Până atunci însă îi povestesc eu primarului Robu despre o senzație de nedescris pe care o poate avea un contribuabil dintr-un oraș de cinci stele când vede pe geam adunări obștești neautorizate de oameni ce-și manifestă atât de liber „tradițiile” strămoșești.

Tradiția de a face grămezi de mizerie, tradiția inalienabilă de a face gălăgie și, nu în ultimul rând, tradiția de a ne insufla nouă, celor din preajmă, un sentiment de insecuritate. În alte dăți am fost martor chiar când un țigan cu BMW a urinat, demn, pe stâlpul unei case din vecini. Ce să fac eu în asemenea situații, domnule primar Robu, în afară de a mă duce să-mi plătesc impozitele?

Îmi dați și mie o linie telefonică scurtă, unde pot suna pentru o echipă de poliție locală când se mai naște vreun puradel? Nu de alta, dar m-am săturat de „maniera discretă” de a se păstra ordinea și liniștea publică în Timișoara, fără să mi se asigure și mie dreptul la „tradiția” de a dormi liniștit, de a sta pe o stradă curată și de a nu-mi fi frică să ies din casă.