Intoarcerea lui Voda Ciuhandu. Si tot degeaba

Vă mai amintiți de bărbatul acela cu barbă sură, de răspundea la numele de Ciuhandu Gheorghe și a fost timp de 16 ani primar al Timișoarei? Cum să nu vă amintiți? Mulți chiar îl regretă acum, făcând comparație între el și un Nicolae Robu care pare să experimenteze și acum – la nouă luni de la înscăunare – funcția de primar.

Nemaicandidând pentru un nou mandat de primar în vara anului trecut, l-a lăsat urmaș pe Adrian Orza, cel care trebuia să-i ducă mai departe idealurile, care or fi fost ele. „Scârbit” de tot și de toate, cum singur a mărturisit, a intrat într-un con de umbră. „Ajutat” și de colegii din PNȚCD, care l-au cam poftit afară din partid. Printre cei care l-au lăsat la vatră s-a numărat și cel pe care l-a ținut la sân în scaunul de viceprimar al Timișoarei timp de 12 ani. Astfel că, după ce a ieșit din administrație, Ciuhandu a fost nevoit să părăsească și politica.

Foarte rar, își mai dădea cu părerea despre una-alta, PNȚCD și… cam atât. A rămas consecvent în dizidența sa la actuala conducere națională și locală a partidului. Cât privește primăria, printre plimbări cu nepoții, probabil își râde în barbă de modul în care succesorul său se agită continuu, însă fără efect, încercând să facă din rahat bici cu oamenii pe care i-a lăsat moștenire: nea Jean, Culiță, Junie, unchiul lui Orza etc.

Iată însă că, după o lungă perioadă de inactivitate, un fel de „adormire” în limbaj masonic, Ciuhandu a revenit în politică. Deocamdată, printr-un comunicat de presă, semnat împreună cu vechiul țărănist Viorel Sasca (pe vremuri un fel de eminență cenușie a partidului) și mai tânărul Marius Cârceie. Dincolo de glumele care s-ar putea face vizavi de un partid cu cinci membri și șase fracțiuni, revenirea lui Ciuhandu merită totuși consemnată. Chiar dacă, aproape sigur, nu va avea niciun efect.

Comunicatul cu pricina se vrea foarte dur și contestă (acesta e cuvântul care se repetă cel mai mult) totul în cale. Nu le place nici conducerea centrală a partidului, nici cea locală, nici Alianța DA (semnată de PNȚCD și Forța Civică). Ba contestă și congresul partidului ce va să vină la finalul acestei luni, somând lumea să nu participe la el. Binevenită această somație, că altfel mii de oameni se călcau în picioare ca să participe la congres! Lucru cel mai important la nivel local este cererea demisiilor lui Valentin Moldovan și Adrian Orza de la conducerea filialei județene. Cică pe motiv de rezultate proaste la alegeri.

Cel puțin două lucruri ar trebui menționate însă vizavi de acest come-back al lui Ciuhandu. În primul rând, în afară de-a cere demisii peste demisii, nu propune nimic în loc. Decât într-o frază la final se amintește extrem de superficial de un fel de „congres de reunificare”. Cu cine? Cu Victor Ciorbea, membru PNL, lăudătorul de serviciu al USL la Antenele Varanului? Ce să ajungă PNȚCD? A șaptea roată la căruța USL, să aibă de cine râde și UNPR? Dar asta e problema lor.

O altă chestiune care trebuie semnalată este oftica lui Ciuhandu față de Orza. Pe care se pare că l-a reevaluat, dar în jos. Nu a trecut anul de când Ciuhandu se făcea garant pentru Orza, îl plimba prin tot orașul de braț și cerea timișorenilor să-l voteze. Că e băiat de comitet, harnic și devreme acasă. N-a trecut mult de atunci, iar acum Orza nu mai e bun nici de lideraș la un partid (hai să recunoaștem!) de trei lulele, trei surcele.

Deci bun pentru Timișoara, dar prost pentru partid, ceea ce nu prea e OK. Poate că domnul Ciuhnadu ar trebui să se scuze cumva în fața timișorenilor și, într-un alt comunicat, să spună: „Stimați timișoreni, scuzați-mă că am încercat să vă bag pe gât pe acest Adrian Orza, un tip de o ingratitudine de speriat! Și mai multe despre caracterul lui nu vreau să comentez.” Altfel era revenirea, nu-i așa? Mai credibilă!