Traian Stoia: „Am suficient cap sa fac ce trebuie in primarie”

Traian Stoia n-a vrut să ia salariu de la primărie, dar nu-i dă voie legea. E în continuare mândru că e asociat cu frații Cristescu, pentru că asta dovedește că nu e prost, și susține că nu se aștepta ca în Primăria Timișoara situația să fie așa de grea. Cu Nicolae Robu are o relație cu mici obstrucții, pe care însă nu și le asumă, și e convins că, în trei săptămâni, s-ar putea face ordine în primărie. Cu unele mici condiții.

Cum a fost prima zi ca viceprimar?
Am avut o discuție, pe rând, cu serviciile din primărie, să le spun ce aștept de la ele.

Sunteți dur cu angajații?
Eu zic că sunt corect, dar nu suport să nu-și facă treaba. Cel mai mult mă enervează prostia și lentoarea. Oamenii încearcă să se protejeze, că de obicei cad ăștia mici. Hârtiile astea fac un circuit total aiurea. Sunt însă chiar încântat de colaborarea cu unele departamente. Dar nu se pune problema că eu sunt viceprimar și trebuie să ascut creioane. Și în afară de ascuțit creioane n-am voie să fac altceva.

Viceprimarii dinaintea dumneavoastră ascuțeau creioane?
Habar n-am ce să vă spun. Nu, Sorin (Grindeanu – n.r.) chiar avea competențe multe, îi puseseră în brațe tot ce era nasol. Aici, cel mai nasol e însă faptul că s-a furat în draci, dar cine crede că eu văd și tac se înșală.

Când erați mic ce voiați să vă faceți?
Mătușa îmi spunea să zic că vreau să mă fac doctor, dar eu leșinam dacă vedeam sânge. Acum nu mai leșin, dar nu mă uit dacă mi se ia sânge. Ulterior mi-am dorit o carieră didactică și chiar mi-a plăcut istoria, mi-a plăcut și să fiu dascăl. Problema e că, după revoluție, cine n-a înțeles foarte repede că învățământul se duce naibii și salariile sunt cum sunt… Am în familie o persoană care n-a înțeles și asta e fiică-mea.

Cât de repede v-ați prins că învățământul nu mai e așa o chestie?
În 1991. Atunci am făcut o asociere cu un domn priceput în construcții. Deci am făcut construcții. În 1996 am avut un profit de 1,2 milioane de mărci. (Acum apare Ioan Cojocari. Cei doi au o discuție pe tema unor acte legate de blocurile ANL. Cojocari e nervos inițial, dar se calmează pe parcurs. Viceprimarul promite că ia măsuri.)

Cum vă înțelegeți cu secretarul Ioan Cojocari? I-a declarat unui coleg că povestiți ziua ce visați noaptea, asta apropo de terenurile descoperite neintabulate.
Nu știu ce a zis, dar terenurile astea nu le-am descoperit eu. Eu am chemat doar oamenii cu actele și am întrebat ce e cu asta, ce e cu aialaltă. Este Marcel Torje, care visează terenurile… A revenit în primărie, că a fost dat afară, că era un tip incomod. Mi-e de mare folos.

Dar nu e mult 4.500 de terenuri?
Mai sunt încă o dată pe atâtea care sunt găsite și sunt în lucru.

Unde sunt, totuși, aceste terenuri?
În zonele de margine, între Timișoara și Dumbrăvița, între Timișoara și Giroc… A fost unul, Sarmeș, care a făcut chestiile astea cu împărțirea, și ulterior au fost făcute suprapuneri, de unde au rezultat tot felul de chestii pe care le folosește cine vrea și cine nu vrea. Dar sunt terenuri care stau în aer și în interiorul orașului, la fel ca și clădiri. Sunt și străzi neintabulate, vreo 250.

Cum e cu străzile astea neintabulate? Oamenii de acolo unde stau?
Ei stau pe terenul lor, dar strada e domeniu public și trebuie să intre în patrimoniul primăriei. Pentru asta trebuie să se facă un dosar, cu ridicări topo, măsurători, cât e asfalt, cât sunt borduri, semne de circulație, utilități… Dar toate astea costă o grămadă de bani.

Nu se știau lucrurile astea dinainte? Trebuia să veniți dumneavoastră viceprimar?
N-a trebuit să vin eu viceprimar…

Dar nu vorbea deloc despre lucrurile astea…
Nu se vorbea, pentru că era bine.

Și acum nu mai e bine?
Acum sunt unele turbulențe.

Deci până la urmă vă înțelegeți bine cu domnul Cojocari…
Eu n-am ce să mă înțeleg cu Johnny. Ca dovadă, eu m-am dus la el cu toate actele pe care mi le-au adus oamenii… La început, îmi dădeau termene 3-4 zile. Le-am spus că nu trebuie să rezolve treaba în zece minute, le dau totuși jumătate de oră.

Sunteți un om bogat?
Sunt un om suficient de înzestrat cu bunuri materiale, ca să nu am probleme toată viața.

Și atunci de ce v-a trebuit administrație publică?
Pentru că eu chiar cred că cineva e dator să încerce să facă ceva pentru orașul lui. Unchiul tatălui meu a fost primarul Timișoarei în 1932. A ținut Ripensia, cam cum ține domnul Robu Poli. Cu diferența că pe banii lui. Doctorul Cornel Lazăr… Eu mereu tot timpul am auzit în familie de doctorul Lazăr, de Corneliu Mikloși, cel care a făcut casele pentru tramvaiști, stadionul Progresul, azi UMT… După părerea mea, Primăria Timișoara reprezintă un model de civilizație germanică. Structura de rezistență nu s-a putut demola în anii ăștia.

Domnule Stoia, ați declarat într-un interviu că sunteți mândru că sunteți asociat cu frații Cristescu…
Eu sunt mândru, pentru că oamenii ăștia nu se încurcă cu dobitoci. Este o recunoaștere a faptului că sunt un tip normal și că nu sunt prost.

Dar ce-i recomandă?
Performanța.

Performanță în ce domeniu?
Performanță economică. Dețin în Timișoara mai multe foste fabrici…

Care le-au adus lor bani din vânzarea terenurilor. Dar mai mult?
Și? E interzis de lege? E în regulă. De ce n-a făcut altul? Fiecare român este cel mai deștept om din lume. În momentul în care eu, care sunt cel mai deștept om din lume, fac de un metru și dumneavoastră care, în concepția mea, sunteți după mine, faceți trei metri, dumneavoastră sunteți hoț, că n-aveați cum, din moment ce eu sunt cel mai deștept. Dar nu-i așa. Oameni mai preocupați de oraș și de viitorul orașului chiar că n-am întâlnit. Inclusiv pe mine, în anumite zone, m-au surprins cu anumite lucruri.

Deci nu v-a muștruluit nimeni pentru declarația cu frații Cristescu. La partid adică…
Păi e riscant. Nu suport asemenea muștruluieli, în ce calitate să mă muștruluiască? Eu îmi fac treaba cinstit, contribui mai mult decât oricare altul, aproape oricare altul, cu tot ceea ce mi se cere, cu muncă, cu resurse, cu tot.

Circulați, ca viceprimar, cu mașina de la Bega Grup. E normal?
E mașina mea. Și ce dacă are număr sau scrie pe ușă, care e problema? E mașina firmei mele, eu sunt asociat acolo. Sunt banii mei acolo, nu văd care e problema.
Știți de ce nu merg cu mașina primăriei? La concluziile controlului Curții de Conturi se constată că viceprimarii care au umblat cu mașini, Culiță și alții, au de plătit vreo 300 de milioane. Mașinile astea sunt de la RATT. Iei de la o firmă aflată în semi-colaps niște mașini de lux cu care umbli tu, ca viceprimar, ca să ce?

Dar oamenii nu știu toate explicațiile astea. Văd ce scrie pe ușa mașinii, văd numărul…
Nu mă interesează ce știe sau nu știe lumea. Nu e foarte important. Nu umblu cu mașina primăriei. Oricum n-o luam. Eu n-am vrut nici salariu.

Cum n-ați vrut salariu?
N-am vrut să iau salariu, dar nu-mi dă voie legea. Zice că semnez acte și trebuie să ai responsabilitate. Eu pierd 80 de milioane la salariu. Nici actele pentru pensie nu mi le-am făcut. Pe mine nu mă interesează decât să aducem bani în primărie și să recuperăm o parte din ce s-a furat.

Dar ați reușit să stabiliți cam cât s-a furat?
E enorm. S-a furat cam jumătate. Nu-mi imaginam că e chiar așa nasol în primărie, deși fusesem consilier un mandat.

Dacă domnul Robu pierde procesul cu ANI, vă gândiți să candidați la primărie?
Domnul Robu are proces cu ANI? N-am știut, că nu mă interesează. Candidatura urmează s-o stabilească instanțele din alianță. Pentru moment nu m-am gândit la subiectul ăsta. O să meditez. Dar în altă ordine de idei, să știți că în trei săptămâni se poate face o primărie boboc, transparentă.

În cât timp?
În trei săptămâni! Dacă se iau niște măsuri, cum ar fi o reașezare a personalului. Lucrurile se cunosc, se știe unde e cangrenă, unde e doar o bubiță. Unde e cangrenă extirpezi.

Dar aveți cadru legal să faceți extirpările astea?
Păi se extirpă singuri. Să-i vedeți cum pleacă fluierând de aici, cât de curând. Și ăia patru cu liftul (n.r. – liftul Direcției Fiscale), și alții.

Pleacă singuri?
Nu singuri, însoțiți, că nu poți să-i lași singuri, se pierd, nu nimeresc unde trebuie. (n.r. – râde)

Deci se poate face curățenie în primărie în trei săptămâni?
Da, dacă domnul Robu ia niște decizii.

Aveți o relație bună cu primarul Nicolae Robu?
Foarte bună. Strict sportivă, fără faulturi. Obstrucții mai sunt, dar nu-mi aparțin. Eu întotdeauna mă duc la primar, discut cu dumnealui o speță și cădem de acord pe un anumit subiect. În momentul în care noi suntem asociați politic, la fel cum sunt cu frații Cristescu asociat economic, dumnealui poate avea ultimul cuvânt pe o discuție pentru că este primar. Dar în momentul în care noi am bătut palma pe un anumit subiect și am stabilit că facem așa, și după ce plec eu vine altul și se schimbă subiectul, eu am dreptul și obligația să-mi apăr punctul de vedere și să-l fac public.

Săptămâna trecută, pe subiectul „terase în parcuri”, primarul Robu a spus că mai trebuie să fie și el de acord…
Dânsul a fost de acord când am vorbit despre proiectul de hotărâre. Mai trebuie să fie de acord o dată? Ia să vedeți acum dacă nu e de acord, ce frumos o să ies eu cu o chestie. N-am de gând să dau înapoi.

Dar vi se pare în regulă să avem terase în parcuri?
Da, toată lumea are terase în parcuri. E normal să mergi cu copilul în parc și să nu-i poți da o înghețată? E normal, dacă vrei să bei o bere sau să mănânci ceva, un sandviș… Care e problema? Trebuie să vă scoateți din imaginație parcul din care ies fumuri de grătare și mici, care se întâlnește cu fumul de la țigări…

Și chiar credeți că n-are să se întâmple așa ceva?
Da, pentru că or să aducă produsele cu mașinuța, or să le țină la cald…

Nu vă deranjează că se spune despre dumneavoastră că sunteți marioneta fraților Cristescu?
Întrebați-i pe dânșii dacă e așa sau nu-i așa, dar o să vă infirme teoria. E o prostie. Marionetă… Ce marionetă? Eu trebuie să întreb cum să fac una sau alta? Asta înseamnă marionetă. Am suficient cap ca să fac ce trebuie în primărie.

Știți că vi se spune „Moș Teacă”…
Să fie sănătoși. Să spună ce vor. Eu aș vrea să-l văd pe unul dintre colegii dumneavoastră, unul forțos, tânărul Teacă, să vină trei zile cu mine, pe unde merg eu. După trei zile se spitalizează.

Vă place ce faceți?
Eu ce fac fac bine. Altfel n-aș face. E foarte important să te simți util. Eu mă bucur de bucuria unei femei care a venit la mine, pentru că era pe cale să fie evacuată. A cumpărat de la primărie etajul unei case care era revendicată de vreo șase ani. După vânzare au apărut proprietarii, care au zis că pe cei de sus îi dau în judecată în contencios, iar pe cei de jos îi evacuează. Procesul pe contencios se termină repede, aia de sus trebuia scoasă afară.

La momentul respectiv, proprietarii, doi evrei, spun că nu mai au nicio pretenție, nici sus, nici jos. Deja primăria anulase contractul femeii care stătea la etaj, o scosese din CF… Etajul trebuia vândut celui care stătea la parter, ăsta era șpilul.

Femeia a venit plângând. Ea plătise și urma să fie evacuată. Am studiat un pic, în fine, i-am chemat pe toți, pe cei de la juridic, faceți așa… De fapt cine era jos, că asta era interesant. Era fata unui funcționar înalt din primărie, care putea să-și facă scară interioară și așa mai departe. Cu tatăl ei sunt, după cum ați văzut, în relații foarte amicale.

Domnul Bîrsășteanu v-a recomandat, la un moment dat, să vă faceți un RMN la cap. L-ați făcut?
Poate o să-mi fac, dar ceva mai încolo. Poate facem o probă altfel, la un meci de box, de exemplu.

Sunteți certat cu domnul Bîrsășteanu?
Da’ de unde, vine la mine, mă roagă tot felul de chestii. La mine nu ține supărarea.

Sunteți foarte relaxat.
Foarte. Pentru că știu ce fac și nu există niciun centimetru de ilegalitate. Mă gândeam acuma… Stau cu Marius (Cristescu – n.r.) la o cafea la Hotel Timișoara și vine unul și face poză: „Ce fac ăștia aici? Pun țara la cale”. O cafea cu Cristescu e ceva penal, se interpretează… Și puneți poza pe deBanat: „Uite, ăla primește instrucțiuni”.

Poate să fie așa?
Sigur că s-ar putea să fie așa. E o situație asumată. Frații Cristescu sunt niște oameni deosebiți, cu care poți sta de vorbă.

Șpagă ați dat vreodată?
Am dat de mai multe ori bani când mergeam la doctori. Dar asta nu e șpagă. Merg la prieteni și nu vor să ia, dar le-am spus să nu mă protejeze, că eu am prea mult.

Dar să vi se dea vreodată șpagă vi s-a propus?
Nu, cu mine nu cred că ar îndrăzni careva. Sper. Dar oricum ar avea o surpriză.