Cine l-a infrant pe Nicolae Robu?

Primarul Nicolae Robu s-a întors din Coreea măcinat de cel mai negru coșmar. Se făcea că „grupuri de interese din Primăria Timișoara” și „presa tonomat” au tăbărât pe dumnealui, cu scopul să-i strice imaginea aia bună, clădită în atâția ani de șefie la Politehnică. De Agenția Națională pentru Integritate (ANI) omul n-a zis nimic, prin urmare voi adulmeca puțin din ce-a spus, grav-negrav, liderul liberalilor timișeni.

Mă prefac că n-am priceput unde bate Nicolae Robu și caut niște „grupuri de interese” în Primăria Timișoara ori consiliul municipal. Primele grupuri interesate de un declin politic al actualului edil ar fi cel al PDL și al PNȚCD. Ar mai fi și PPDD-ul, dar hai să nu-i mai încărcăm omului memoria cu tot felul de partide ciudate. Din punctul de vedere al jocului politic, consilierii din „grupurile de interese” sus amintite au tot dreptul, ba chiar și obligația să facă opoziție actualei majorități, să mai calce uneori pe frâna populismelor sau, din calcul electoral, să ma tempereze elanul investițional al primedilului. Așa că…

Cel mai periculos „grup de interese” care l-ar putea călca tot mai tare pe bombeu pe Nicolae Robu, odată cu trecerea timpului și erodarea parteneriatelor politice, este PSD-ul „vicelui” Traian Stoia, partid care are și experiența, și știința unor astfel de jocuri la vedere sau de culise. Iar dacă la un astfel de „grup de interese” s-a referit primarul Robu, păi atunci să convoace numaidecât căpetenile USL Timiș, pentru a decide cât o mai ard împreună pentru propășirea Timișoarei pe înalte culmi de civilizație și progres.

Mai grav ar fi dacă primarul Nicolae Robu nu s-a referit la grupurile de consilieri locali atunci când s-a plâns de „grupurile de interese” care-i sabotează munca. Dacă acele „grupuri de interese” prind o tentă infracțională, chiar mafiotă, atunci chiar că edilul își recunoaște neputința. Că în calitate de staroste al municipiului nu a reușit să dea de pământ cu șmenarii din primărie, iar acum se folosește de forța lor distructivă pentru a-și explica neîmplinirile. Iar dacă nu a reușit acest lucru, mai înțelept pentru domnia sa ar fi fost să tacă. Ca să nu mai zic de asumarea unei astfel de coabitări cu niște „grupuri de interese” și politice, ceea ce ar fi la fel de urât mirositor și ar căpăta un aspect de complicitate.

Presa vorbește de un an de prezența în primărie a mai multor grupuri de interese. Din jurul unui viceprimar în etate, dar și din zona șefimii moștenite de liberal de la Gheorghe Ciuhandu. Nu știu dacă vorbim despre aceleași grupuri care i-au creat atâta supărare primarului Robu, dar presa care relatează este cam aceeași în ultimii ani. Nu se poate ca presa să fie OK până când câștigi alegerile, pentru ca mai apoi să fie de tip „tonomat”, cu loc pentru introdus plicul cu bancnote.

Cu siguranță că în presa timișoreană există și astfel de specimene, dar care au fost „tonomate” și când la aparat „butonau” liderii USL și încă mai butonează generos. Dincolo de ziariștii „neplătiți” de grupurile de interese, care critică în mod natural derapajele edilitar-gospodărești ale liberalului Robu, precis că primarul Timișoarei a avut curiozitatea să verifice și să afle cine poate influența dârzenia cu care este atacat de către anumite „organe” de presă. Și ar constata că pentru mai multă liniște în urbe ar trebui să cheme la o discuție șefimea locală a USL-ului, că așa nu se mai poate, ce naiba!