Primarul Robu, fata in fata cu reactiunea presei

Nu mai este un secret că, de o perioadă încoace, relațiile primarului Nicolae Robu cu o mare parte a presei (aș spune și cea mai importantă, dacă vorbim de site-uri de știri) s-au cam deteriorat. Asta, ca să folosesc un eufemism, fiindcă mai degrabă relația arată ca un conflict. Ba uneori s-a ajuns chiar la răbufniri reciproce de ură. Un lucru care nu e taman ortodox, nici din partea presei, dar nici din partea primarului.

În loc să analizeze la rece cum a escaladat conflictul, primarul vântură soluția facilă: grupuri de interese care vor răul orașului stau și în spatele presei. Oare chiar e convins Robu de acest lucru? Și dacă da, cine or fi aceste „grupuri”? Cum și când a depistat legătura între „grupuri” și presă? Cum a deranjat el ‚grupurile” (era să-mi scape „agenturili”), de au declanșat acest război? Le-a înlocuit cu altele? Care stau în spatele presei favorabile? În fine, ar fi multe alte întrebări vizavi de acest aspect.

La o analiză la rece, Robu putea constata însă câteva aspecte. De exemplu, nu presa l-a obligat să planteze palmieri în buricul târgului. Și cât ar fi de puternice „grupurile de interese”, nu cred că au putut influența întreaga presă națională care a luat în tărbacă demersul primarului. Fiindcă „Palmișoara” a ajuns vedetă națională! Și aici nici măcar nu e vorba de banii dați pe palmieri, ci de imensul kitsch pe care îl aduc aceștia. Robu trebuia să știe că un demers similar al colegului său de USL, Radu Mazăre, s-a lăsat cu același gen de tratament din partea presei.

Apoi, ar veni proiectele futuriste de care primarul vorbește cu o nonșalanță de copil de grădiniță. De exemplu, vorbești de metrou, dar timișorenii călătoresc în tramvaie vechi de decenii, transformate în zilele de caniculă în adevărate incubatoare pe șine. Evident că ești privit cu neîncredere, chiar ironic, când ești întrebat de unde bani, iar tu ridici nervos din umeri.

Apoi, primarul nu renunță la o mare doză de autosuficiență, chiar de aroganță. Chiar dacă ar fi îndeplinit 500% din promisiunile electorale, așa cum s-a lăudat, nu trebuia s-o spună în gura mare. Or, genul acesta de atitudine nu poate să-ți atragă multă simpatie, nici măcar din partea ziariștilor. Pentru toți cei aflați vremelnic într-o mare funcție de conducere, puțină smerenie nu strică niciodată. Foarte probabil anii petrecuți la catedră i-au provocat o deformație profesională. Robu confundă ziariștii cu studenții săi care trebuie să-și noteze după dictare ce spune el. Or, și ziariștii au destulă personalitate (sau măcar o parte din ei), ca să nu accepte acest ton.

Nu în ultimul rând, primarul a jignit ziariști. La bucată sau la grămadă. Cel mai cunsocut caz este al lui Daniel Neacșu, jignit pentru că și-a permis o întrebare care nu-i convenea primarului referitoare la Poli. Chiar dacă nu-ți plac întrebările, te abții. Nu poți să te abții, nu mai faci conferințe de presă. Și îți iei purtător de cuvânt pe post de paravan. Fiindcă o altă eroare a primarului este faptul că nu are încă un purtător de cuvânt. Cu atât mai mult cu cât comunicarea nu este punctul său forte. Și ar mai fi ceva, care nu știu dacă e de bine sau de rău. Prin atitudinea asta, Robu a dovedit că nu e politician, n-are acea experiență politică de-a răspunde zâmbind și la întrebările care nu-i convin. El crede însă că e mare politician, din cauza yes-manilor care îl înconjoară (mai ales la partid) și care-i toarnă întruna la urechi ode deșănțate.

Pe de altă parte, sunt convins că, în cea mai mare parte a activității sale, Robu este mânat de intenții bune. O spun în modul cel mai serios. Numai că nu poate să-și explice aceste intenții. Mai cred că se fac multe presiuni pe el din partea unor „grupuri de interese”, fapt care îl face tot mai irascibil. Dar presiunile nu sunt făcute de ziariști, ci – tot ce se poate – de cei cărora, la un moment dat, le-a promis câte ceva. Că uneori și presa se mai bagă în acest joc e tot ce se poate. Și mai cred că Robu nu este un pungaș. Cei care vor să fie pungași știu să-și rezolve problemele cu presa. Sau măcar cu o parte a ei. Și sunt în jurul său mulți din această specie!