Pacea de la Remetea

Două știri senzaționale m-au răvășit în ultima săptămână. Nici nu știam care e mai neverosimilă dintre ele. Cea în care primarul Vanghelie s-a întâlnit cu Gabriel Cotabiță să discute despre bosonul Higgs sau cea în care domnii Titu Bojin și Ema Cernescu au avut un amabil schimb de impresii despre pacificarea în jurul fenomenului fotbalistic timișorean? Finalmente am apreciat pozitiv intenția președintelui CJT de a provoca un schimb constructiv de mesaje cu liderii Druckeria, dar nu m-am putut abține să mă întreb cum dracu’ s-a ajuns la o astfel de întâlnire de gradul trei. În fond și la urma urmelor, cei doi au în comun cu fotbalul cam tot atâtea câte am eu cu sistemul hidrografic al Apelor Banat sau cu vopsitul bannerelor de-a lungul bordurilor.

Dacă s-ar fi priceput la fotbal, Titu Bojin ar fi știut că șansele de-a aduce la sentimente mai bune liderii galeriei din Peluza Sud față de proiectul ACS Poli sunt aproape nule. Iar ca politician iscusit, dl Bojin ar fi trebuit să știe că mai degrabă l-ar fi convins pe Adrian Orza să treacă la PSD, decât pe Ema Cernescu să mai facă scenografii pe „Dan Păltinișanu”. Cinic de-aș fi, aș spune că președintele Bojin ar fi trebuit să facă ceea ce se pricepe mai bine când „hipnotizează” primari ai opoziției. Dar nu sunt cinic și n-aș spune nici măcar în glumă că liderul pesedist ar fi trebuit să intre cu buldozerul în conștiința fanilor alb violeți de la ASU, cum îi cam place să facă cu alesii PDL.

La fel, dacă ar fi avut habar de fotbal, dl Bojin ar fi știut că liderii galeriei nu sunt (încă) oameni politici să meargă curvește acolo unde au scuipat până mai ieri. Și că un Ema Cernescu, un Mihalcea sau Brâncovan nu vor face acest pas nici dacă ar admite că proiectul lor nu are niciun viitor. Asta este. Fuse și se duse o frumoasă perioadă din viața lor. În spatele liderilor stau însă cei care nu s-au expus într-o asemenea manieră încât să nu mai aibă cale de întoarcere. Dacă pe „Dan Păltinișanu” va mai cânta vreodată o galerie la fel de frumoasă precum cea din ultimii zece ani, atunci acea peluză va fi reconstruită în timp, ca un puzzle, din cei care se vor obosi să ignore faptul că orice formulă cu denumirea Poli, cât de arficială ar fie ea, își are sens doar pe „Dan Păltinișanu”.

Dincolo de buna intenție și neștiința președintelui Bojin m-a mai surprins poziția maiestuoasă din care a abordat dialogul dl Ema Cernescu. Care Ema Cernescu n-are nimic împotriva faptului ca Timișoara să aibă echipă de prima ligă, dar este total împotriva faptului ca această echipă să poarte denumirea „Poli”. Mă tem că dl Cernescu, la un moment dat, ar putea depăși limitele în felul său de-a bate câmpii și va cere ca Ursus să nu mai folosească denumirea „Timișoreana”, Bergenbier să nu mai abuzeze de brandul „Staropramen”, ba chiar ca la Hațeg să nu se mai facă berea Heineken, ca să rămân cu exemplele într-un domeniu drag liderului alb-violet.

Pe vremuri, Peluza Sud își dorea revenirea palmaresului lui „Poli” în gestiunea Primăriei Timișioara sau, chiar mai bine, în cea a Universității Politehnica Timișoara, ca o garanție că nu vom mai păți vreodată nenorocirile de după „era Zambon”. Pesemne că și acum își dorește același lucru, aducerea însemnelor echipei în patrimoniul universității care-i și dă numele formației înființate în 1921. Până atunci însă, dl Ema Cernescu nu poate decât să-și dorească anumite lucruri, nu să-și și închipuie că cineva îi va cere acordul pentru folosirea însemnelor clubului. Ba chiar să-și imagineze că proiectul ASU nu este și el blocat de la culoarea violet și denumirea „Poli”, din simplul motiv că se derulează la un nivel prea puțin vizibil creditorilor vechiului club patronat de Marian Iancu și nu pentru că cineva îi recunoaște acest drept.

Iar când, juridic vorbind, nu vom mai depinde de acceptul dat de Marian Iancu, de profesorul Viorel Boiț sau alți membri fondatori, iar totul va intra în posesia UPT, nici măcar atunci dl Cernescu nu va fi în postura să dicteze cine poartă numele de Poli și cine nu, plăcere ce-i va reveni prof. Șerban sau cine o mai fi rectorul Politehnicii de-a lungul timpului, personalitate universitară asociată prin UPT „alb-negrilor” de la ACS.