Efectele pierderii unui dinte prin extractie

Pentru mulți oameni, pierderea unui dinte prin extracție reprezintă un lucru de o importanță majoră. În schimb, pentru alții, e doar un dinte care lipsește și atâta vreme cât au mai rămas și alți dinți restanți pe arcadă, atâta vreme cât estetica nu e afectată, masticația încă se poate realiza, pierderea unui singur dinte e trecută cu vederea mult prea ușor.

Totuși, și pentru unii, și pentru ceilalți, foarte important e să se cunoască efectele pierderii unui dinte prin extracție. Bineînțeles, nimeni nu recurge la extracția unui dinte sănătos (exceptând cazurile în care planul terapeutic ortodontic stabilește extracția unor dinți pentru alinierea pe arcadă a celorlalți). Din pricini diverse, anumiți dinți obțin calificativul de indicație de extracție. Astfel că pierderea unui dinte nu numai că lasă un loc gol la nivelul arcadei dentare pe care o întrerupe, dar, în timp, schimbările produse de lipsa lui devin din ce în ce mai evidente.

Reacții în lant

Extracția unui dinte, deși poate părea minoră pentru unii dintre pacienți, în timp, poate declanșa reacții în lanț. Dinții vecini dintelui extras basculează (își modifică poziția, prin înclinare) datorită faptului că dintele „caută” punct de contact cu un dinte vecin; neavându-l, se înclină. Dinții antagoniști (cei pe care mușcă dintele înainte de a fi extras) tind să „coboare”, respectiv să „urce”, în cazul unui dinte lipsă superior, tot din acelai motiv, de a-și găsi „vecinul”. Practic, aceștia erup în căutarea unui dinte cu care să obțină contact dentar.

O altă modificare ține de funcționalitate: ocluzia, mușcătura, începe să fie diferită. Toate aceste modificări de poziție (basculările, migrările în sens vertical) sunt percepute ca stres pentru articulația temporo-mandibulară, pentru mușchii mandibulei, ducând în timp la durere, zgomote articulare, blocaje articulare.

Modificări de structură

Extracția unui singur dinte poate produce inclusiv modificări ale osului – în urma unei extracții osul se resoarbe, mai mult în primele trei luni, iar apoi resorbția e mai lentă, dar continuă. Astfel că un os care în urmă cu câteva luni ar fi putut fi perfect pentru inserarea unui implant, se prea poate ca, după câteva luni sau ani, să nu fie suficient și să necesite adiție de os artificial și alte intervenții mai complicate.

O singură problemă, mai multe soluții

Prezentând aceste informații, probabil că pentru mulți se ridică următoarea întrebare: „Eu am deja un dinte extras, ce aș putea face ca să evit aceste modificări?”.

Pentru că extracția nu e finalul a ceea ce poate oferi stomatologia modernă, variante sunt: fie înlocuirea dintelui lipsă prin implant (dacă există suficient spațiu și țesut de susținere), fie protetic (cu punți dentare), fie redresare ortodontică (cu aparate ortodontice), fie prin colaborarea din domeniul ortodonției cu sfera implantologică. Totul ține de cazul în cauză și de atitudinea terapeutică potrivită pentru fiecare caz în parte.

Extracțiile sunt o realitate i solutii pentru înlocuirea dinților lipsă există. De reținut este că nimic nu e la fel de bun ca un dinte natural! Printr-o igienă corespunzătoare, prin ședințele de igienizare realizate o dată la șase luni, orice modificare poate fi sesizată și ținută sub control de medicul stomatolog, iar șansele de a ajunge la extracție se reduc considerabil.

Pentru a găsi soluția optimă pentru problemele dumneavoastră, faceți o programare la Clinica Dental Design Timișoara

www.dentaldesign.ro