Kitsch-ul ca imagine: de la videoclipul Timisoarei la Valeriu Zgonea

Ne plângem de multe ori – uneori pe bună dreptate – că imaginea țării, în general, dar și a Timișoarei, în particular, ar fi distorsionată în străinătate din varii motive. De la declarațiile unor politicieni, până la unele show-uri de televiziune, e clar că reflectarea României nu e una chiar drăgălașă. Dar ce ne facem când această prezentare negativă ne-o facem cu mâinile noastre? Și m-am oprit aici la doar două exemple de ultimă oră. Mulți vor spune că exemplele de mai jos sunt banale, nesemnificative. Poate că așa este, dar, de multe ori, detaliile fac diferența.

Pentru început mă opresc la filmulețul de prezentare a Timișoarei, un videoclip de două minute și jumătate care urmează să fie rulat în întreaga Europă. În primul rând, nu sunt de acord cu cei care spun că 3.500 de euro pentru un film de prezentare a Timișoarei ar fi mult. Ba zic că e chiar puțin. Dar să fie cu adevărat un filmuleț de promovare, nu o însăilare kitchoasă de imagini, care să ne facă mai mult rău decât bine. Totuși, e vorba de promovarea unui oraș cu pretenții de capitală culturală europăeană, nu de un filmuleț de prezentare a unei… nunți.

Dacă Timișoara era vreun trib de prin Africa Centrală, transformat în oraș în urmă cu 50 de ani, filmulețul chiar era OK. Se demonstra că avem și clădiri din sticlă, și laptopuri, chiar și cluburi de noapte, bașca poți ajunge aici cu avionul! Altfel… Se poate vedea din avion că filmulețul n-are nicio sclipire, nu are nimic care să te „agațe” cu ceva. Măcar un singur lucru să te facă să spui „wow!”. În schimb, e plin de kitsch-uri, pe alocuri grotești, chiar grețoase. Cum ar fi paharul de șampanie pe marginea piscinei. O chestie mai de neam prost cred că nu le trecea prin minte nici celor care ar fi făcut un film de prezentare a comunei Afumații Copăceni.

În mare, ce ne arată acest filmuleț? Pentru început (aproape 30 de secunde!), un tânăr genul corporatist care ajunge la Timișoara, într-un birou dintr-o clădire de sticlă. Tastează ceva pe laptop, iar apoi trimite ștafeta către o fătucă, genul bucolic, desprinsă parcă din poezia idilică a lui George Coșbuc. Pe o bicicletă și cu un coș de flori, ea se plimbă prin oraș, inclusiv prin zonele interzise. Nimic interesant, nimic care să te atragă. Ca să nu mai vorbim de inadvertențe flagrante, precum navigația pe Bega sau Bazinul Olimpic (vreo 13 secunde!). Pentru ca, în final să se facă reclamă unui club, unde se adună mulți dintre actualii și foștii lideri ai primăriei. Cât despre coloana sonoră, nu sunt de acord cu cei care o critică. Se pliază perfect peste filmuleț, adică e oribilă.

Și nu pot să nu mă opresc la un alt „eveniment”, absolut șocant pentru subsemnat. Legendarul Roger Waters a venit pentru un grandios concert în România. Acolo unde un fost lăcătuș mecanic, ajuns întâmplător președinte al Camerei Deputaților, pe numele lui Valeriu Zgonea, a ținut să se întâlnească cu fostul component al trupei Pink Floyd. Devenit „celebru” și fiindcă e coleg cu Mihai Viteazul, pe Zgonea, fără a scoate o vorbă, îl trădează din start fața de manelist. (Știu că nu e el vinovat, dar asta este!) Iar când vorbește, chiar și în limba română, parcă ar roade pietre de moară. Cum o fi atunci cu engleza?

Nu trebuie explicat că Waters e un tip care umblă prin toată lumea și schimbă impresii peste tot. Ce poate povesti despre România? Că s-a întâlnit acolo un individ absolut grobian, care pe deasupra e șef al parlamentului? Degeaba 50.000 de oameni au cântat, împreună cu el întregul „The Wall” în engleză, atâta timp cât imaginea cea mai șocantă pe care o va avea despre România este că e condusă de un tip primitiv precum Zgonea. Și cine e vinovat de această imagine – e drept, falsă! – pe care Roger Waters o va avea vizavi de țara noastră?