Horia Cristian reactioneaza la atacurile „ridicole”: Timisoara are deja spital regional

Deputatul Horia Cristian a reacționat la trei zile de la declarația conform căreia Timișoara ar trebui să înțeleagă că „nu este buricul pământului”. Liberalul explică de ce orașul de pe Bega nu are nevoie de un spital regional, deși „ar merita”, și consideră că o astfel de problemă nu se dezbate „politicianist”. În plus, Cristian îi face „ridicoli” pe cei care l-au criticat.

Textul integral semnat de deputatul Colegiului 1 Timișoara este următorul:

Tăcerea mea din ultimele zile și lipsa de reacție la atacurile ridicole ale opoziției se datorează faptului problemele de sănătate ale timișorenilor și românilor nu se dezbat superficial și politicianist prin declarații prin intermediul presei. Presa a pus o întrebare simplă care are un răspuns complicat. Încercarea mea de a răspunde simplu a generat un val de comentarii.

1. Sistemul de spitale regionale de urgență reprezintă un număr de spitale de urgență situate în viitoarele capitale ale regiunilor de dezvoltare. Aceste spitale sunt destinate, în exclusivitate, asigurării urgențelor majore, rezolvării cazurilor complicate din întreaga regiune și nu dintr-un singur oraș.

2. Sistemul național de urgență, din care fac parte spitalele județene de urgență (în celelalte capitale de județ) și „spitalele regionale de urgență” sunt în subordinea exclusivă a Ministerului Sănătății. Guvernul și MS sunt singurele în măsură a decide construcția / modernizarea unor asemenea spitale în baza unei strategii națiomnale de sănătate. În consecință, decizia de a „construi” spitale regionale de urgență aparține în exclusivitate Guvernului.
Decizia nu se bazează pe merite, ci pe nevoile reale ale populației. Guvernul are datoria de a asigura asistența medicală de urgență în toate regiunile în mod egal.
Ca atare Guvernul are obligația, Constituțională, de a evalua nevoile diferitelor regiuni privind modul în care se asigură asistența medicală de urgență și să ia decizii în consecință.

3. În declarația mea am subliniat că „pot să înțeleg” decizia Guvernului datorită faptului că Iași și Cluj au nevoie mai mare decât Timișoara de un spital de urgență. În ambele orașe spitalele „de urgență” sunt pavilionare. Adică, în aceste spitale, diferitele secții sunt în clădiri diferite, vechi de peste 50 de ani, uneori în zone îndepărtate de oraș. În această situație pacienții critici nu pot primi îngrijiri medicale complexe, interdisciplinare la timp, ceea ce duce la agravarea stării lor. Calitatea serviciilor medicale, care în urgență depinde major de modul de organizare, este mult mai redusă decât în Timișoara, datorită situației acestor spitale. Nu se poate vorbi de o adevărată asistență medicală în politraumatisme, așa cum e la Timișoara, unde avem sigurul Centru de Politraumatologie și Arși din România. De fapt, în Cluj și Iași nici nu se poate vorbi de adevărate spitale de urgență.

4. Am subliniat, de asemenea, că, în cazul Craiovei, decizia a fost una „politică și sentimentală”.

5. „Decizia” anunțată este una de intenții. Distribuirea fondurilor UE pe axe de finanțare nu este încă hotărâtă. Ca o regulă generală, din fondurile EU nu se finanțează sănătatea și protecția socială. Ca atare, putem doar să sperăm că România va avea alocate fonduri pe o axă specială de sănătate. Înainte de a ști dacă această axă va exista și care va fi suma alocată, discuția este doar la nivel de intenții.

6. „Merită Timișoara să aibă un spital regional?” Răspunsul e DA, dar Timișoara are deja un spital regional.
În declarația mea am subliniat clar că Timișoara are, deja, „de facto” un spital regional de urgență – Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara. El funcționează încă de la înființare ca spital regional, deși niciodată nu a purtat acest nume. Cei peste 2 milioane de locuitori ai regiunii de vest au asigurate cele mai bune condiții de tratament accesibile românilor.
Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara are, încă din anul 1998, un plan de extindere și funcționalizare, care este realizat în măsura fondurilor alocate de MS.
În baza acestui plan au fost construite Ortopedia și mai apoi Casa Austria. Tot acest plan prevede completarea cu un nou corp de clădire care să cuprindă:
– o Unitate de Primire Urgențe cu două etaje, care să asigure legătura între clădirea spitalului, Casa Austria și Ortopedie.
– Proiectul a fost completat ulterior cu încă 4 etaje care să cuprindă 50 – 75 paturi de obstetrică și ginecologie.

Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara poate deveni cel mai complet și cel mai modern spital de urgență din România cu două condiții:
– finalizarea corpului mai sus menționat
– modernizarea blocului operator din clădirea principală care are 12 săli de operație.

Astfel, Spitalul Județean ar avea toate secțiile clinice inclusiv politrauma și obstetrică-ginecologie.

Declarația prim-ministrului, alături de nominalizarea celor trei spitale noi, a menționat modernizarea a încă trei spitale, între care trebuie să ne asigurăm că va fi Timișoara. Dacă promisiunea făcută președintelui Consiliului Județean Timiș, Titu Bojin, privind cele 15 milioane de euro pentru Spitalul Județean se va împlini, atunci vom avea întradevăr cel mai modern spital din România.

Dacă vorbim de nevoile timișorenilor privind urgențele, ele ar fi cel mai bine servite de modernizarea, în continuare, a Spitalului Județean. Acesta este un obiectiv realizabil în termen scurt, de 2 – 2,5 ani. În schimb construirea unui nou spital ar însemna probabil încă 5-7 ani.
Problemele medicale de zi cu zi ale timișorenilor, care în proporție de 90% nu sunt urgențe nu vor fi rezolvate de construirea a încă un spital, aflat în subordinea MS.

7. Timișoara și timișorenii merită servicii medicale de bună calitate. Nevoile de sănătate nu vor fi niciodată rezolvate în exclusivitate prin spitale. Mentalitatea internării în spital este una desuetă care nu este în interesul pacientului. Cine dintre cei bolnavi s-ar interna într-un spital dacă nu ar avea nevoie? Medicina modernă permite diagnosticul și tratamentul în afara spitalului în condiții de stress reduse pentru pacienți.
În opinia mea eforturile noastre trebuie să se îndrepte spre rezolvarea problemelor în afara spitalului.

8. Spitalele din Timișoara, aflate în proprietatea Primăriei, au probleme legate de faptul că sunt adăpostite în clădiri vechi, puțin adaptate scopului. Însă banii MS nu pot fi îndreptati, legal, către construcția de noi spitale ale municipalității sau modernizarea clădirilor. Eforturile noastre trebuie să se îndrepte către renovarea clădirilor existente în patrimoniul Primăriei, în paralel cu dezvoltarea Centrelor Medicale de Diagnostic.

9. Centre medicale de diagnostic. Foarte multe afecțiuni și foarte mulți bolnavi („de interne”), care azi sunt internați în spital 5-7 zile, ar putea beneficia de existența unor centre medicale capabile să pună diagnosticul în maxim 6 ore (inclusiv tomografie sau RMN). Pacientul odată diagnosticat (indiferent cât de complicată ar fi boala), ar putea să își urmeze tratamentul acasă. Aceste centre medicale pot asigura servicii medicale de cea mai bună calitate, în condiții de muncă excepționale pentru medici și asistente, cu aparatură modernă. Aceasta ar duce la reducerea numărului de paturi, ceea ce ar creșterea calitatea serviciilor hoteliere pentru pacienții care au reală nevoie de spitalizare.

10. Institutul oncologic este o necesitate. Dar trebuie să observăm că domeniul oncologiei este unul în care investitorii privați activează foarte intens în Romănia. Aceasta pentru că CNAS decontează la tarife corecte, acoperitoare serviciile medicale de oncologie. Pacienții nu plătesc în niciun fel aceste servicii. Astfel, cred că ar trebui deschisă calea finalizării Institutului Oncologic prin Parteneriat Public Privat. Este inutil să cerem bani de la buget când acești bani nu există. Trebuie să căutăm partenerii privați care să investească într-un asemenea spital, care să finalizeze clădirea spitalului, să investească în radioterapie și chirurgie.

11. Timișoara este înscrisă inexorabil pe drumul către un oraș fară noxe. Ca atare, sunt destul de puține domenii în care Timișoara se poate dezvolta fără a apela la industrii poluante.
Alături de dezvoltarea academică Timișoara are un potențial excepțional de dezvoltare a unei „industrii de sănătate”. Serviciile de urgență nu pot face parte dintr-o asemenea strategie. Niciodată urgența nu va atrage „clienți”. Turismul de sănătate se poate face în direcția dezvoltării diagnosticului și a tratamentului bolilor cronice și aici este direcția pe care trebuie să mergem.
Fiecare acțiune trebuie analizată cu atenție, astfel încât ea să fie fezabilă, să identificăm resursele finaciare necesare, să vedem cum se va dezvolta, în continuare fiecare domeniu medical, astfel încât el să producă plus-valoare pentru oraș și cetățeni.