Invingatorii lui Ceausescu, la mila lui „Che Gargara”

Cine credea că revoluționarii gălăgioși care protestează zilele astea la București sunt proști se înșală. Categoric nu sunt proști, ceea ce i-a și adus în fața guvernului să protesteze împotriva lui Victor Ponta. Același Victor Ponta care nu și-a îndeplinit promisiunea populistă de a anula legea lui Boc care suspenda atribuirea indemnizației de 2.000 de lei lunar luptătorilor cu merite deosebite din revoluție. De fapt, cred că și ei se întrebau la un moment dat: „Ce, noi suntem mai proști?!”, când au observat că diferitele segmente sociale ce s-au dat oportunist cu USL au primit câte ceva de la șeful guvernului. Pensionarilor militari, pensionarilor nemilitari, bugetarilor li s-a mai îndulcit viața cu câteva zecimale de procente după descălecarea lui Ponta și Crin Antonescu, numai ei, revoluționarii, nu s-au ales cu nimica. Profund nedrept, dacă ne amintim cât lobby cu toporul în mână au făcut ei în folosul PSD, atunci când s-a pornit la lupta anti-Băse!

Cum spuneam, ca să arate că nu sunt mai proști decât alții, revoluționarii nemulțumiți au decis să facă mitinguri exact atunci când îi arde pe politicieni mai tare: în an electoral, în ajun de alegeri europarlamentare și cu câteva luni înainte de cele prezidențiale, în speranța că efortul lor se va conjuga cu nevoia PSD de a fi populist până la capăt. Argumentul unor purtători de cuvânt ai grupurilor de protest revoluționare este acela că legea s-a dat odată pentru toți, nu numai pentru răniți și arestați (care primesc în continuare renta), că nevoile de zi cu zi și creditele la bănci îi fac dependenți de indemnizația primită de la stat (2.000 lei), că, la urma urmelor, numărul beneficiarilor luptători nu ar fi foarte mare, vreo 16.000, adică câte unul pentru fiecare localitate din țară.

Până la un punct, calculul revoluționarilor e corect. Câte un întreținut de stat în fiecare localitate e chiar un mizilic, pe lângă câți asistați sociali hrănesc primăriile, ca o dată la patru ani să aibă cine să voteze cu edilul șef. Dacă mai pui la socoteală că acel rentier a riscat la revoluție pentru ca noi, ceilalți, să avem alte perspective astăzi, să ne jucăm de-a NATO, UE și Schengen, totul ar fi o nimică toată pentru bugetul acestui stat. Numai că tocmai această uniformizare a meritelor ar trebui să-i deranjeze la maximum pe adevărații revoluționari, cum ar fi cei din Timișoara, București, Cluj etc. Dacă Ponta bagă banul și în buzunarul falsului revoluționar, nu se va mai schimba nimic în toată cloaca asta. De ce să nu se încerce o selecție a luptărilor de la revoluție între cei care au avut merite și cei care au avut pile la șefii de asociații revoluționare? De doi ani, de când Emil Boc le-a tăiat indemnizațiile, revoluționarii mai bine își făceau curat între ei, ca printre cei recompensați de stat să nu fie și eroi, și criminali, și dintre cei care au salutat cu stegulețul fuga lui Ceaușescu.

În loc să vă milogiți la Victor Ponta, dovediți că sunteți capabili să vă lepădați de șmecheri, de efectele Bebe Ivanovici, de inflația de luptători din Slobozia și Alexandria, pentru ca apoi să cereți și renta cu bună credință unor guverne care să-și permită să fie recunoscătoare în numele poporului român. Altfel nu veți avea susținerea publicului pentru ce cereți, iar cadourile de la politicieni vor dura până după alegeri. Iar dacă vă țin balamalele, după ce stabiliți cine a luptat și cine vindea valută în timpul luptelor cu trupele de represiune, cereți legiuitorului și justiției recuperarea banilor de la șefii asociațiilor de revoluționari care i-au confirmat pe impostori. Până atunci, domnilor luptători, nu veți fi decât o masă de manevră a știți voi cui, mare revoluționar, latino.