Primarul Robu atoatestiutorul sau drumul scurt spre „faliment”

Înainte de 1989 trăia în România un „geniu carpatin” care le știa pe toate. Dar absolut toate! Dădea „indicații prețioase” la toată lumea și – culmea! – era și ascultat. Astfel, pe scriitori îi învăța să scrie de la stânga spre dreapta și de sus în jos, pe medici să se spele pe mâini înainte de operații, pe țărani să semene întâi, iar apoi să recolteze. Cu puține excepții, acel tip de regim, acel mod de organizare cu un tătuc atoateștiutor în fruntea statului și-a trăit falimentul moral, economic, social și de orice natură în urmă cu mai bine de două decenii. Iar „geniul” nostru a dat ortu’ popii după o intoxicație cu plumbi într-o zi de Crăciun. (O observație fără legătură cu conținutul articolului: potrivit sondajelor marca Dâncu, foarte mulți români regretă acea perioadă. Nu înțeleg ce-i reține să-și ia familiile și să meargă naibii în Coreea de Nord. Acum nu mai trebuie nici să treacă Dunărea înot, nici să riște să fie împușcați pe frontieră sau să-i returneze sârbii pe un vagon cu sare.)

Fără a sugera cea mai mică legătură între personaje, mi-am amintit de cele de mai sus vineri, citind un comunicat de presă al Poliției Locale Timișoara. „Din dispoziția domnului primar Nicolae Robu, dată din Extremul Orient unde se află în vizită oficială…”, începe comunicatul cu pricina. Pe scurt la „indicația prețioasă” trimisă exact din Singapore, Poliția Locală a amendat un individ care a trecut cu mașina pe Pasajul Michelangelo. Observați aici și informația că primarul este „în vizită oficială”, ca nu cumva să ne închipuim altceva. Mărturisesc că, în momentul în care am citit acest comunicat, am crezut că cineva face mișto de primar. Că-l ia în balon, introducându-l într-o chestiune unde chiar n-avea ce căuta. Mai ales că se afla la mii și mii de kilometri depărtare de Timișoara. Apoi am trecut pe seama excesului de zel al vreunui funcționar care vrea să promoveze și nu știe altcumva decât pupând dosul stăpânului. Numai că, doar cu o zi înainte, aceeași Poliție Locală ne-a informat că, în urma unor la fel de „prețioase indicații” venite din Extremul Orient, a fost dărâmată o tabără ilegală din oraș.

Dacă în cazul de față nu este un demers al primarului de a-l demite pe șeful Poliției Locale, Dorel Cojan, atunci sunt alte probleme. E de-a dreptul ridicol, dacă nu absurd pe de-a întregul, ca primarul să le spună polițiștilor locali să amendeze o mașină care a încălcat legea! Și nu din biroul său, ci din Singapore. (Iar dacă tot a făcut acest lucru, mi se pare penibil că cei din Poliția Locală au făcut public acest lucru.) Or, nu-i treaba primarului să facă astfel de gesturi, chiar dacă ar fi un geniu universal precum Leonardo da Vinci. Dar nu este.

Treaba primarului nu este să stea cot la cot cu polițistul local și să rupă amenzi. Treaba lui nu este nici să dea la coasă alături de muncitorul de la Horticultura, nici să măture străzile lânga cel de la Retim. Și nici măcar să-i îndrume pe acești muncitori sau polițiști. Să fii un bun primar sau un bun manager înseamnă să coordonezi o echipă. (Asta este forma de organizare capitalistă, ne place sau nu.) Treaba primarului este să formeze acea echipă din specialiști. Sau meritocrați, cum îi place lui Robu să spună. Adică, șeful Poliției Locale să fie „brici” pe domeniul său, cel de la Drumuri să fie bun la drumuri ș.a.m.d. Chiar și cei trimiși să se ocupe de ACS Poli ar trebui să se priceapă la fotbal, iar nu la cules scame de pe sacouri.

Or, chiar și în cazul primarului, vedem că absolvenți de Teologie pot fi trimiși și la RATT, dar pot veni și la Poliția Locală. Ca să dau un exemplu. Și revin la începutul articolului. Numai în acele vremuri se făcea „rotația cadrelor”, activiștii comuniști fiind mutați de la Agricultură la Industrie, apoi la Învățământ sau Cultură. Le știau pe toate! Acele vremuri au trecut sau ar trebui făcute uitate. Dacă nu știi sau nu vrei să găsești oameni buni în ceea ce fac, nu știi sau nu vrei să coordonezi oameni, nu știi sau nu vrei să lucrezi în echipă, considerând că ești atoatecunoscător, dacă slugărnicia ia locul competenței, inevitabil se apropie falimentul. Iar până la faliment mai pierzi niște alegeri. Ca de exemplu…