Excelentele afaceri cu „centrele de excelenta” din fotbal

Primul centru de excelență pentru copii și juniori la fotbal va fi deschis de Federația Română de Fotbal la Timișoara. E un fel de-a spune că FRF îl va deschide. Ei au fost cu ideea, cu denumirea, ceva plăți la antrenori, însă infrastructura și finanțarea acestei activități vor fi asigurate de Primăria Timișoara. La urma urmelor, nu e nicio crimă din treaba asta, să aibă unde se pregăti sportiv și școlariza în același timp copiii din oraș și zonă. Este vorba de întreținerea terenurilor de antrenament și a bazei sportive a Liceului Banatul, plus alte componente bugetare care se vor regăsi prin alocări de la coșul fiscal municipal, poate chiar și de la cel județean, fiind evidentă ținta regională a acestui centru fotbalistic juvenil.

Până aici totul este aproape perfect și nu aș insista pe faptul că FRF doar propune, iar contribuabilii vor susține financiar acest centru. Dacă noi n-avem idei, e bine să ni le dea și alții. Nedrept ar fi însă ca această investiție locală să se transforme în bune afaceri pentru tot felul de samsari de jucători, iar Timișoara să rămână cu buza umflată din prostie sau din „dezinteres” calculat, cum se întâmplă de cele mai multe ori cu business-urile de stat. Nu m-ar surprinde ca Timișoara să finanțeze acest centru, iar primii cinci-șase jucători ai promoțiilor de tineri fotbaliști să fie aleși și direcționați spre Dinamo, Ceahlaul sau Avicola Buziaș, cum s-a întâmplat până nu demult cu cei mai valoroși juniori care au trecut pe la Liceul Banatul, la conducerea căruia se afla și un domn pe nume Călin Rosenblum.

Îmi vor aminti mulți poate că Dan Pitpaiac de la Buziaș a ținut din banii lui nu știu ce jucător de clasă, că clubul Poli și liceul și-au ignorat baza de juniori până la exasperarea părinților, astfel că s-a creat un curent împotriva semnării de contracte cu principala echipă a Timișoarei. Că impresarul Cristian Opria era ca un tată exact pentru toți copiii talentați din zonă și că își cheltuia banii înainte să decidă în numele lor îndepărtarea de Poli. Timp în care același Gheorghe Chivorchian – care nășește astăzi la Timișoara acest centru de excelență, în calitate de secretar al FRF – își deconta din bugetul clubului lenjeria intimă, iar la grupele de copii și juniori era o sărăcie lucie.

Posibil să fie adevărat tot ce spune lumea despre modul total neprofesionist prin care administrația locală a gestionat resursele, fie ele și fotbalistice la nivel de copii și juniori. Lucruri care degeaba se știu în birourile actualului executiv de pe CD Loga nr. 1, dacă prostul management politizat al fotbalului timișorean sau corupția din învățământul sportiv de stat vor duce lucrurile spre un același deznodământ. Pur și simplu, acest centru degeaba se numește regional, dacă este finanțat local. Nu e același lucru ca și în cazul spitalelor județene sau al universităților care atrag atenția a un sfert de țară. El, centrul, poate aduna sportivi din zona Banatului, însă prioritate pentru semnarea de contracte cu jucătorii talentați trebuie să o aibă Timișoara, locul de unde vin banii, nu Dinamo sau academia lui Gică „regele blaturilor”.