Timisoara, intre campus monastiresc si distractia bulibasei

Țiganii din nu știu ce clan timișorean au mai dat o lovitură de imagine: o nuntă. Cu tot tacâmul, mașini scumpe, cefe late, burți flasce, gălăgie cu Guță manelistul și cu deja obișnuita protecție a diferitelor structuri ale poliției naționale. Nu știu cât costă un apel greșit la 112 dat de vreun copil nătâng, vreo escortă la vreo firmă de securitate, dar bănuiesc că un echipaj de la o brigadă specială costă o groază de bani, mult mai mult decât amenda de 200 de lei dată nuntașilor pentru deranj la liniștea publică. De cele mai multe ori, statul cheltuie bani a proasta, dar în cazul nunților țigănești elanul organelor devine ridicol. Totul devine mai interesant când afli că mascații poliției nu stau la pândă pentru a amenda un exces al țiganilor, nici măcar pentru a-i salva de la un linșaj din partea românilor majoritari deranjați de trilurile de manea, ci pentru a-i proteja de răfuiala cu un alt clan.

Chiar așa. Nu știu de ce la nivelul Poliției Române nu se înființează o brigadă de nunți și botezuri țigănești, structură în care lucrătorii să fie echipați la combinezonul antitero și cu-o floare albă panglicată, iar la bonetă un buzunărel pentru pus bancnotele, ca la muzicanți. Măcar n-am mai sta să ne uităm ca cetățeanul onest la poarta nouă cum niște indivizi care nu pot justifica legal nici măcar 1.000 de lei consumă zeci de mii de euro în paranghelii în centrul orașului. Iar darul de nuntă de la statul român este o frumoasă protecție, să-și bată comesenii nestingheriți joc de liniștea publică în viitoarea capitală culturală europeană. Iar în tot acest timp în care poliția își consumă resursele cu paza rromilor, dosarele cu tâlhării stau nerezolvate, iar mașinile poliției rurale nu se mișcă din cauza lipsei de combustibil.

Dar ce să facă polițistul în fața unei asemenea desfășurări de prost gust? Amendă nu poate da mai mult de câteva sute de lei, adică o mică parte din bancnotele care se lipesc cu scuipați pe frunțile lăutarilor. Genul ăsta de legi de o largă indulgență au fost făcute mai cu grijă pentru prevenirea abuzurilor organelor care le aplică, nu pentru a menține niște reguli stricte în societate. O astfel de lege miloasă poate fi aplicată acolo unde există bun simț, unde un olandez nu cântă până dimineață pe stradă, pentru că așa a învățat el în cei șapte ani de acasă, nu de frica amenzii organului. În lipsă de așa ceva, de bun simț și de civilizație europeană, degeaba mai trimiți polițistul să se umilească aplicând o glumă de amendă.

În al doilea rând, țiganii înainte de protecția și paza privată ori de la stat și-au tras în spate case de avocatură. Și dacă legea ar permite aplicarea unor amenzi mari pentru încălcarea liniștii publice, a doua zi aceasta ar fi suspendată de tribunal la cererea avocaților. Cum dovedești câți decibeli a avut Guță? Ce laboratoare de măsurare a gălăgiei a avut echipa de poliție locală la îndemână pentru a dovedi larma nuntașilor? Și, la urma urmelor, n-a zis primarul Nicolae Robu că Timișoara nu este un campus monastiresc atunci când a dat undă verde la distracție în cluburile din zona Soarelui? Atunci, să să distrează și gura lor!