De ce uraste Victor Ponta Timisoara

Victor Ponta refuză invitația făcută de rectorul UVT pentru a participa la o dezbatere electorală la Timișoara, alături de contracandidatul său, Klaus Iohannis. O dezbatere amplă, cu tentă simbolică, despre modul în care s-a dezvoltat România în cei 25 de ani scurși de la Revoluția începută la Timișoara. Iohannis a acceptat imediat provocarea, aruncându-i mănușa lui Ponta. Candidatul PSD nu vrea însă Timișoara, având probabil oroare la acest nume. La fel ca Nicolae Ceaușescu. Fiindcă, din acest punct de vedere, Ponta e urmașul lui Ceaușescu, nu al lui Ion Iliescu, cum spune multă lume. Iliescu a iubit Timișoara tinereții sale revoluționare, însă dragostea nu i-a fost împărtășită. Ponta nu o iubește, o urăște. Noroc pentru timișoreni că nu mai poate trimite tancurile și armata. Se răzbună însă cu (ne)alocările de fonduri.

Într-un fel, Ponta are dreptatea lui, fiindcă Timișoara reprezintă exact ceea ce nu reprezintă el. Ponta nu vrea o dezbatere la Timișoara, Ponta vrea o dezbatere în televiziunea fostului securist Dan Voiculescu, unul din marii profitori ai restaurației post-revoluționare. Și aici este simbolistica adevărată. Fiindcă Ponta îi reprezintă pe toți cei care au deturnat Revoluția de la Timișoara, au transformat-o într-o lovitură de stat și apoi au făcut din România un teren fertil pentru îmbogățirea și propășirea foștilor securiști și activiști de partid. Cei pe care îi reprezintă cu multă râvnă. Și care au sărăcit programat această țară în ultimii 25 de ani, atât de mult încât să poți cumpăra votul cu o pâine, o rudă de salam și o sticlă de vodcă. Și mă refer la votul multiplu, „turistic”, că cel simplu e chiar mai ieftin.

Timișoara de care îi este frică lui Ponta este Timișoara care a ieșit în stradă în decembrie 1989. Și n-a făcut-o pentru ca alde „voiculeștii” lui Ponta să confiște România. Nu pentru asta au murit martirii Timișoarei. Timișoara profundă nu este a politicienilor, a partidelor politice. Prea de multe ori, timișorenii au fost trădați și dezamăgiți de politicieni. Cu siguranță de aici vine și boicotul constant al timișorenilor față de orice fel de alegeri, cu excepția celor de duminică. Timișoara profundă nu este a vremelnicilor administratori și nici a bogătanilor care au prăduit-o, luând de-a moca fabrici, hoteluri și alte obiective. Aceștia din urmă sunt ai lui Ponta. Timișoara reală nu este nici măcar a rectorilor, a liderilor de asociații revoluționare, a șefilor de instituții sau a diverșilor autointitulați lideri de opinie.

Timișoara a însemnat întotdeauna o frondă mai tăcută sau mai vocală. Timișoara reală e cea care avea tot timpul antenele îndreptate spre Vest, nu spre China lui Ponta. Timișoara reală înseamnă Proclamația și al ei punct 8. Timișoara adevărată înseamnă libertate, inițiativă, deschidere, dreptate, justiție. Timișoara reală este a acelei majorități, din păcate tot mai tăcute și care tot mai rar se revoltă. (A făcut-o abia duminică, la alegeri.) Timișoara reală este a micilor antreprenori, intelectuali și muncitori deopotrivă, care își câștigă veniturile din muncă, plătind impozite care ajung în Sudul lui Ponta. Timișoara reală înseamnă spiritul inoculat de „Phoenicși”, de textele lui Andrei Ujică și Șerban Foarță. Dacă vreți, Timișoara reală poate însemna chiar și Poli, și Ocsko Piatz. E o Timișoară dezamăgită, dar care, la vremuri grele, știe să fie din nou solidară. Solidară împotriva răului mai mare.

De această Timișoară îi este frică lui Victor Ponta. Fiindcă nici n-o înțelege cu toate doctoratele sale. Și fiindcă n-o înțelege, o urăște profund. Dovadă clară și faptul că a ocolit-o întreaga campanie electorală și acum o jignește din nou, spunând că nu e nicio deosebire între Timișoara și un sat din Teleorman. Așa este: pentru Ponta și tot ce reprezintă el, simbolic e mai important satul teleormănean aducător de voturi, decât spiritul de frondă al Timișoarei. Descendent spiritual al al lui Mao, Ponta vrea să fie doar adulat. Iar cei care nu-l lingușesc trebuie reduși la tăcere.

Revoluția începută în urmă cu un sfert de veac la Timișoara nu s-a terrminat și nici nu se va termina în cazul în care Victor Ponta ajunge președinte. Timișoara profundă știe acest lucru. De aceea, după mulți ani, duminică timișorenii au ieșit la vot în număr foarte mare. Aproape ca niciodată. Și vor ieși din nou. Fiindcă timișorenilor, chiar dacă sunt considerați mai secesioniști de felul lor, le pasă încă de România și de viitorul ei. Deși României nu i-a păsat de Timișoara. Și nu o vând pe o pungă de făină și un litru de ulei.