„Lasati-ne sa ne pregatim de Liga 1!”

ACS Poli a terminat en fanfare sezonul de toamnă al ligii secunde cu un sec 3-0 în fața a ceea ce părea principala contracandidată, Metalul Reșița. Cu șapte puncte avans față de echipa clasată pe locul al doilea, în mod normal obiectivul promovării e doar o formalitate, o chestiune de timp. Cârcotașii vor spune că e absolut normal ca Poli să aibă acest avans în fața unor echipe fără mari pretenții. Numai că printre aceste echipe se numără, de exemplu, o formație pe care doar arbitrii și lipsa de experiență au oprit-o să ajungă în semifinalele Cupei Romîniei. E vorba de CS Mioveni, învinsă în ambele meciuri de Poli, formație care a lăsat în urmă în cupă echipe galonate precum Dinamo și Astra, având și un 3-0 în meciul de sferturi cu CFR Cluj, remontat de oaspeți (și) cu ajutorul arbitrilor. Ca să nu mai spun că ultima promovare, de acum doi ani, a fost pe muchie de cuțit, în ultima etapă, după un joc suspect la Baia Mare, echipa antrenată pe atunci de Romică Buia. Ca atare, din punct de vedere al punctelor acumulate, a fost un sezon bun – ca să nu spun foarte bun – pentru Poli.

În acest context, trebuie menționat că Ioan Timofte a adus o importantă doză de profesionalism la nivelul conducerii, după o bună perioadă în care domnea haosul pe acolo. Un haos impregnat și cu mult iz politic. După o perioadă în care clubul părea mai degrabă o gară prin care treceau, cu sau fără treabă, o grămadă de jucători, acum există o stabilitate la nivelul lotului. S-a conturat chiar și un nucleu de 15-16 jucători de bază, nu în jur de 30 câți au evoluat și în prima ligă. Timofte a mizat și câștigat cu câteva transferuri de jucători despre care vom auzi în mod cert în următorii ani. Mă refer aici în primul rând, la vârful Pedro Henrique, la foștii arădeni Popescu și Neagu și chiar Rody Duarte. Foarte importantă este și stabilitatea financiară asigurată de administrația locală. Nu sunt salarii mari, dar există o siguranță cum multe cluburi de prima ligă nu o au.

Evident, nu se poate spune că lucrurile ar fi perfecte la nivel administrativ. Există o suferință evidentă în zona marketing-ului, a PR-ului, dacă vreți. Sunt conștient că e greu, dar trebuie atrași și sponsori în jurul echipei. E adevărat, situația economică nu e deloc strălucită, lipsesc banii de pe piață, însă cred că s-ar putea face mai multe la acest capitol. Nu în ultimul rând, cu toate că în fruntea echipei sunt doi foști idoli ai tribunelor, Timofte și Alexa, din păcate „Dan Păltinișanu” e dezolant de gol meci de meci. Și la acest capitol mai trebuie lucrat mult. Poate ar trebui ca echipa să fie mai prezentă în urbe, să umble prin licee, școli, universități etc. Sau poate lumea nu se înghesuie în tribune din cauza jocului.

Și aici ar fi un ultim aspect care trebuie punctat. Se vede și din avion, iar cei din club ar trebui să recunoască faptul că jocul echipei are încă mult de suferit. Nu e deloc plăcut ochiului, e destul de dezlânat și chiar la întâmplare. Multe goluri vin în urma unor realizări personale, nu după scheme exersate la antrenamente, cu trasee prestabilite ale mingii. Și aici Dan Alexa mai are enorm de lucru. Situația promovării este ca și rezolvată, dar ar fi cea mai mare greșeală lăsatul pe tânjală. Mai trebuie lucrat mult la jocul echipei, care pare de multe ori inhibat. De acum înainte trebuie gândit în perspectiva jocurilor din prima ligă. Trebuie mai mult curaj în joc, mai multă inițiativă, mai multă culoare. Poate astfel vor veni și mai mulți oameni la meciuri. Problema promovării e rezolvată, mai rămâne chestiunea jocului. Parafrazând o vorbă celebră, cei de la Poli ar putea spune acum: „Lăsați-ne să ne pregătim de Liga1!”. Dar să și pună în practică acest îndemn.