Cum vrea Adrian Orza sa deschida larg usile Raiului traseistilor

Apetitul grozav pentru votul uninominal se revarsă astăzi din diferite guri de politicieni, invocându-se imbatabilul argument cu legământul dintre alegător și ales, făcut direct, fără tot felul de intermedieri de partid și negocieri „oculte” între partidele aflate în competiție. Cel mai vocal a fost „baronul” Oprișan de la Vrancea, care plângea de sărea chimeșa pe dânsul că alegerea președintelui consiliului județean se va face indirect, de către consilierii aleși deja, și nu ca urmare a dragostei neprihănite dintre candidat și alegătorii cumpărați de o fasole bătută și-o bere populară la pet.

Titu Bojin și el jeluie după votul direct. Și nu știu de ce, că există „neșanse” mari ca PSD să nu-l mai pună candidat la președinția CJT. Zice nea Titu că asta nu e democrație, să lași o gașcă de partide să tragă sfori pentru a pune și schimba un președinte de CJ, când mult mai corect ar fi fost să te aleagă cetățeanul direct, cum îi dictează conștiința și primarii pupați cu japca pe șoseaua de centură chiar de președintele Bojin.

Dar nu numai „voievozii” de pe feudele marilor partide jelesc după votul uninominal. Fostul viceprimar de Timișoara Adrian Orza, ales consilier local pe listele PNȚCD, plecat și el cu ocazia „ordonanței traseiștilor”, ar fi vrut o extindere a votului uninominal chiar și la alegerea consiliilor locale, mizând probabil pe faptul că notorietatea sa încă nealterată l-ar putea aduce în situația să candideze și câștige un loc de consilier în 2016, ocolind atât de nedreapta (uneori) preselecție rezultată din mașinăria de partid la momentul când se fac listele electorale.

Votul uninominal o fi bun pentru când comunitatea se zbuciumă să-și aleagă primarul, dar istoria recentă arătat care sunt limitele sistemului care-a dat țării două ture de așa-ziși deputați și senatori. Senatorul Iovescu (PP-DD) a ajuns în Legislativ de pe poziția a treia în colegiul său timișean, iar Matei Suciu (PSD) nu s-ar fi ales senator în vecii vecilor dacă partidul nu juca la poker o mână moartă în colegiul uninominal al președintelui PDL Vasile Blaga.

Revenind la măgăria prin care Liviu Dragnea și Victor Ponta au vrut să recruteze aleși pentru asaltul prezidențialelor, să știți că „ordonanța traseiștilor” a adus și un lucru bun ca studiu pentru scena publică românească, dincolo de faptul că s-a cernut cine e bărbat și cine-i „curvă” politică. Cum legea nu permite consilierilor să părăsească partidul fără să-și piardă funcția din consiliile locale sau județene, iar cel puțin în Timișoara nu am avut parte de candidați independenți care să pătrundă prin alegeri în CLT ori CJT, ordonanța a dat astfel celor două legislative locale mostre de consilieri independenți.

Astfel că țărănistul Adrian Orza, Geană, ex-PC, Herzog și Boncea de la PNȚCD, alte câteva exemple la CJT să devină acei consilieri „rara avis”, care să nu fie marionetele partidelor. Că asta e poezia recitată de cei care susțin oportunitatea „ordonanței traseiștilor”, dar și ideea de independență, atitudine imaculată în vreun astfel de for administrativo-politic. De ne și imaginam cum un Bogdan Herzog acum poate să facă pentru contribuabilul timișorean ce până acum n-a putut defel, ptiuuu, năzdrăvanul!

Dar hai să vedem cum și-au manifestat acești consilieri „independența”, neatârnarea atât de dorită de Adrian Orza? Poate că fostul viceprimar țărănist își joacă mai bine rolul de „independent”, cu nuanțe pro-Robu, dar ceilalți nu fac decât să se comporte ca niște veritabili activiști de partid, ba chiar spărgători de normă în slujba PSD. La fel și la CJ, cu Cutu, Cociobea și compania. În aceste condiții, la ce ne e bună „independența” asta? Lor poate le-o fi bună, dar nouă? Și-au oscilat vreodată votul în momente cheie? De-o parte a puterii locale și de cealaltă, a opoziției, sau au dovedit același spirit disciplinat, demolator, ca și când ar fi fost aleși pe lista de partid?

Ca și în cazul parlamentarilor, sub un nou cod electoral, un consilier local ori județean ales uninominal ar avea pretenția de a fi protejat de sancțiunea de pierdere a mandatului odată cu retragerea sprijinului politic de către partid. În atari condiții, câte luni, câte săptămâni sau câte zile ar mai rămâne structura politică a legislativelor locale în forma dată de alegeri? Fără o modalitate de control, oare cât de mizerabil s-ar face majoritățile în aceste consilii, văzând cum merg lucrurile în Parlament cu uneperiștii, conservatorii și alte „soluții imorale”? Nu mai bine îl sacrificăm pe junele Orza, cu intențiile sale reformiste, ca să nu ajungă toți șmecherii să-și etaleze obrazul gros prin administrația timișoreană?