Primarul Nicolae Robu: „Nu respect sabloane, recunosc, dar nu am «pasarelele» care mi s-au pus in carca” (II)

A crezut în USL, dar a constatat, pe parcurs, că unii partenerii de alianță erau puși doar pe căpătuială. Nu mai are niciun fel de relație cu Titu Bojin și susține că vrea să rămână om, indiferent de luptele politice. Nicolae Robu admite că mai greșește din când în când, dar spune că o face rar, și susține că 90% din cei care îl abordează pe stradă îl felicită pentru ceea ce face. Primarul Timișoarei are o teorie și despre frații Cristescu.

Pe plan politic, cum e mai bine în alianță, cu Titu Bojin sau cu Dan Popa?
Nu pot să fac comparații. Am colaborat bine cu Titu Bojin până la un punct de la care am constatat niște trăsături de caracter pe care nu vreau să le comentez. Între noi doi nu mai există relații interpersonale, eu nu mă dezumanizez indiferent de funcție, de tabere politice și de disputele dintre taberele politice. În primul și în primul rând, doresc să rămân om. Or, am constatat că la alții nu este așa. Niciodată nu aș putea să spun despre cineva lucruri care au fost spuse despre mine și nu mai am ce să discut cu cei care se dedau la așa ceva. USL a fost oricum un proiect care a eșuat lamentabil, eu am crezut în el…

Vă pare rău că s-a destrămat?
Nu. În general nu-mi pare rău de nimic, privesc spre viitor. Încerc să trăiesc prezentul și sunt cu ochii spre viitor. La momentul în care m-am angrenat în proiectul USL, am crezut în acel proiect, pentru că, la nivel de enunțuri și obiective, era frumos, era un proiect care părea a fi de interes public. Cel puțin declarativ, așa era. Or, eu am crezut că ceea ce ne propunem oficial, aia și urmărim. După ce am ajuns la putere, am constatat că, de fapt, alții n-au avut nicio legătură cu acele obiective, că țintele lor erau altele, să se căpătuiască ei, ca persoane, și grupurile din care făceau parte și nicidecum nu erau preocupați de interesul public. Nu este întâmplător că USL a eșuat și, dacă e să regret ceva, regret că nu s-a întâmplat mai devreme și am rămas atâta timp în acel proiect, așa, ca un fel de fraier care nu-și dădea seama ce se întâmplă în jurul lui. În noua construcție politică, în PNL post-fuziune între PNL istoric și PDL, îmi pun mari speranțe. Am mare încredere în colegi și sper ca într-un timp cât mai scurt nici să nu mai vorbim despre proveniența noastră în PNL, să nu mai vorbim de „noi” și „ei”, ci despre membrii unui partid serios, care să domine scena politică, nu numai pe partea dreaptă, ci scena politică în ansamblul ei. Avem toate premisele pentru această dominare, ține doar de noi dacă avem înțelepciunea să le valorificăm sau dacă nu, vom suporta consecințele.

Ați încercat să racolați vreun parlamentar al puterii actuale, în încercarea de a ajuta la formarea unei majorități?
Nu am făcut absolut nicio diligență în acest sens. Mi-am văzut de treaba mea, în plan politic am încercat să duc mai departe toată construcția pe care am început-o în 2009, în componenta istorică a PNL. Încerc să-mi aduc aportul pentru ca și pe component nouă PDL lucrurile să fie duse în termenii cei mai buni înspre fuziunea adevărată, pe fond, și nu m-am preocupat de racolarea nimănui din exterior.

Cum vă înțelegeți acum cu viceprimarul Traian Stoia?
N-am mai avut dispute în ultima vreme. Și-a văzut de treabă pe prerogativele pe care le are în momentul de față. Nu am avut a-i face reproșuri, însă acum ar mai trebui să-i iau ceva… pentru că la ultimul plen a avut un vot împotriva echipei din care face parte. Vizavi de Poli. Și i-am făcut o promisiune că de câte ori va fi împotrivă îi voi lua ceva. N-am uitat lucrul acesta și nu mi-a scăpat, dar, în afară de această poziționare pe care sunt convins că nu o agreează, pentru că domnul Stoia este un iubitor de sport, de fotbal, a și jucat fotbal, dar a primit probabil comandă politică… dincolo de această poziționare, nu am nimic să-i reproșez.

Cu frații Cristescu ce relație aveți? V-au sponsorizat campania electorală la senat, la primărie…
Ca să citez un clasic în viață, am o non-relație. Nu avem relații, da, dânșii au sprijinit, am înțeles, că nu m-am ocupat de problema aceasta… Nici nu știu exact în ce fel, probabil prin clădirile pe care le au… Repet, nu m-am ocupat eu de problema sponsorizării campaniilor electorale. M-au sprijinit, așa am fost informat, dar n-am făcut niciodată o verificare să văd cu cât și cum.

Au avut cei doi oameni de afaceri vreodată pretenția la vreo facilitate din partea primăriei?
Eu am spus-o întotdeauna, și pe la PNL, și pe unde s-a potrivit să spun: nimeni să nu-și închipuie vreodată că, sprijinindu-mă pe mine, mă face dependent sau dator. Cine vrea să mă sprijine pentru că își dorește o construcție legală să fie alături de mine. Cine își dorește altceva decât legalitate și cadru corect de competiție să nu mă sprijine, va fi dezamăgit. Indiferent de sprijin, niciodată n-o să devin dator nimănui. Nici măcar dator, darămite supus. Sunt omul care se mișcă după propria conștiință, foarte atent să nu încalce niciodată legea.

Cei care vă critică spun că nu ascultați de nimeni și că nu faceți decât ce vreți dumneavoastră. Cum stau lucrurile de fapt?
Nu e chiar așa, dar în bună măsură e adevărat că sunt un om pe picioarele lui și pe ideile lui, dar nu-i chiar așa că nu ascult de nimeni. Sunt nenumărate situații în care îmi schimb intențiile și ideile când mi se prezintă argumente care mă conving. Însă de unde a apărut această imagine publică: de la faptul că, indiferent câți sunt împotriva mea, eu nu mă clintesc. Mă schimb însă, mă las influențat de o singură persoană, dacă acea persoană vine cu o logică a lucrurilor, vine cu o argumentație. Nu sunt încăpățânat în sensul prostesc al termenului, sunt încăpățânat în sensul de consecvent în logică, în argumente. Eu însumi dacă îmi dau seama că anumite idei pe care le am nu sunt corecte și-mi dau seama după ce ajung la un anumit nivel de cunoaștere, după ce mi se prezintă lucruri sau aspecte despre care n-am avut știre, renunț fără nicio o reținere. Mi se întâmplă și să recunosc că greșesc, dar nu cred că greșesc des.

Care e lucrul care v-a deranjat cel mai tare dintre cele spuse despre dumneavoastră?
Cel mai mult mă deranjează neadevărurile. Și atâtea neadevăruri s-au spus despre mine! Practic, cam toate criticile care mi-au fost aduse sunt lipsite de temei. Eu pot fi criticat și sunt motive pentru care pot fi criticat, dar sunt altele decât cele pentru care am fost criticat. Tot felul de bazaconii s-au spus, dar nu m-am lăsat influențat sub nicio formă. Mă deranjează când apar neadevăruri, dar m-am imunizat. Când sunt criticat pe bune, nu am nici cel mai mic deranj. Dacă cineva îmi atrage atenția că am greșit, eu chiar îi mulțumesc pentru asta. Ăsta sunt el cel adevărat, nu imaginea pe care s-au străduit unii mi-o creeze. N-au prea reușit, dar s-au străduit. A fost o campanie prin care s-a încercat să se acrediteze ideea că aș fi un fel de personaj excentric, cu tot felul de idei ciudate: începând de la palmieri, anticoncepționale pentru ciori, că am cumpărat papagali exotici, că vreau să duc delfini în Bega… Cred că a fost ceva gândit, pentru că nimeni nu poate spune fără să se facă de râs că eu nu am realizări, le vede oricine în Timișoara la ora actuală. Și atunci unii s-au gândit că ar putea avea succes împotriva mea, încercând să-mi creioneze așa o imagine de excentric. Sunt un nonconformist, asta recunosc. Nu respect șabloane, recunosc, dar nu am „păsărele” de tipul celor care mi s-au pus în cârcă.

Vă oprește lumea pe stradă? Vă spun oamenii și de rău sau numai de bine?
Nu pot să merg niciunde fără să mă oprească. Rar de tot îmi spun și de rău, de rele însemnând „Domnul primar, de ce ați spart tot orașul?”. Asta este critica ce mi se aduce cel mai des, rar mi se semnalează că nu sunt întreținute spațiile verzi. Cel mai frecvent apare acest reproș că am spart tot orașul, dar vreau să spun că doar unul din zece cetățeni îmi aduce reproșuri. În rest, primesc numai cuvinte de bine, de încurajare, de apreciere, de mulțumire pentru ceea ce se întâmplă în oraș. Nu sunt ipocrit, recunosc că îmi prinde bine, pentru că, așa cum spuneam mai devreme, eu sunt un idealist. Mă încarcă să văd că oamenii apreciază ceea ce fac, că apreciază zbaterea acesta… Pentru că este o zbatere, nu este deloc ușor.