Titu Bojin, presedintele CJ Timis: „Pe mine asa m-a facut mama, nu pot sa spun «nu»”

Cei aproape trei ani de președinte al Consiliului Județean Timiș îi ies cu plus lui Titu Bojin. Acesta crede că trebuie să avem răbdare, dacă vrem stadion și sală polivalentă, dar și centură. Totuși, admite că în Timiș vin prea puțini bani. Bojin pupă încă primari, însă recunoaște că, de ceva timp, nu-l mai caută așa de multă lume. Dezamăgirile vin pe parte personală, deși spune că nu crede că necazurile pe care le are cu justiția i se trag de la cei din jurul său.

Aveți aproape trei ani de când sunteți președinte al CJ. Cum vă iese această perioadă? Cu mai multe plusuri sau mai multe minusuri?
Iese cu plus clar. Cred că, de atunci, cu toate problemele colaterale, sunt lucruri care sunt cu plus la nivelul județului Timiș și sper să mai putem adăuga. În perioada următoare se așteaptă să discutăm despre proiecte foarte importante pentru Timiș, cum ar fi centura Timișoarei, aprobată în masterplan, centrul intermodal, amânat din ciclul financiar anterior, și eu spun că este bine că s-a întâmplat așa, pentru că nu mai este titular CFR, ci suntem noi, unitățile administrativ-teritoriale. Așteptăm să apară și proiectul pentru preluarea aeroportului.

Cum credeți că va putea fi finanțată centura de sud a Timișoarei?
Cred că va trebui să se găsească o cale de finanțare prin fonduri externe. Dacă nu se poate în totalitate, este necesară intervenția guvernului, mai ales că există documentația realizată. Este un lucru foarte bun pentru noi, sunt valabile și studiul de fezabilitate și proiectul tehnic. Ele își caută acum stăpânul, din punct de vedere al finanțării. Îmi dau seama că este o dorință și din Timișoara, și din Timiș, dar am mai spus-o…. Îmi doresc să înceapă ieri această lucrare, dar nici nu putem să nu recunoaștem că, totuși, în județul Timiș, sunt cele mai multe fonduri, dacă vorbim județean, ale Ministerului Transporturilor, alocate pentru realizarea autostrăzii. Se lucrează la ora actuală pe tronsonul de la Șanovița la Topolovăț, către Remetea. Cred că putem să spunem că nu suntem neglijați din punctul de vedere al guvernului, în ceea ce privește zona de infrastructură.

Dar știți ce spune multă lume… Că din Timiș pleacă mulți bani către București și se întorc foarte puțini…
Sunt de acord și le dau dreptate criticilor noștri locali. Dar, dacă este să fim și patrioți naționali, trebuie să recunoaștem că dacă Dumnezeu ne-a ajutat pe noi și prin minte, și prin știință, și prin posibilitățile materiale, trebuie să avem și harul să-i ajutăm și pe alții. Cred că soluția este regionalizarea, descentralizarea pe care ne-o dorim și care se clamează și nu se mai realizează odată… Putem discuta atunci de o zonă a Banatului care poate și știe să fie gospodară, știe ce-și dorește. Atunci probabil că modul în care se vor face repartizările de sume în noua formulă administrativ-teritorială ne va da posibilitatea din start să știm ce avem și ce putem face și să nu apară de la an la an tot felul de invenții prin care se dau bani sau se iau bani.

Despre stadion mai știți ceva? Va avea Timișoara o arenă modernă?
Am transmis către Ministerul Dezvoltării și Compania Națională de Investiții solicitarea pentru complexul sportiv, care înseamnă o sală polivalentă și stadionul „Dan Păltinișanu”, care să fie făcute pe aceeași unitate de teren, să fie sala sub stadion.

Chiar credeți că se va face vreodată stadion nou la Timișoara?
Dacă avem răbdare, se va face.

Ce înseamnă răbdare?
Nu vom putea face stadionul de azi pe mâine. Este o investiție mare. Din proiectul pe care l-am transmis la București, cam 60 de milioane de euro.

Deci există un proiect?
Există niște versiuni. E 60 de milioane de euro, cu tot cu sala polivalentă. Nu sperăm să se facă de azi pe mâine și nici să ne dea cineva cadou cele 60 de milioane.

Dar în alte orașe s-au dat. De exemplu, la Craiova…
Nu s-au dat. Deocamdată se vorbește că se va face stadionul. S-a făcut la Cluj. Probabil când o să avem și noi prim-ministru la Timișoara, se va face stadionul fără probleme. Eu am mai spus, suntem bănățeni, avem niște posibilități pe care trebuie să le recunoaștem și trebuie să ni le recunoască toți, și de la nivel guvernamental, și parlamentar… Indiferent cât de supărați pot să fie pe noi, la un moment dat, poate din motive electorale… Trebuie să priceapă că zona Banatului este o zonă în care oamenii sunt muncitori și știu ce vor. Dar ar fi păcat să nu avem sprijin și de la nivel guvernamental pentru o asemenea investiție care este dorită la Timișoara. În mod special, Sala Polivalentă… trebuie însă să găsim și noi, CJ, poate primăriile din județ, Primăria Timișoara, modalități prin care să putem participa la realizarea acestei investiții. Ar fi o sală de 9.000-10.000 de locuri. Se va face pe amplasamentul actual, sub stadion.

Se spune că, în comparație cu Primăria Timișoara, aveți proiecte mici…
Într-adevăr, la un moment dat era o anumită tentație a concurenței a celor de la Primăria Timișoara cu CJ. Trebuie însă să înțeleagă toată lumea că noi nu dispune de un patrimoniu așa cum dispune PMT, fondurile proprii ale CJ sunt de aproape 1 la 3 față de ce are Timișoara. Am fost criticați că, la un moment dat, am pierdut anumite fonduri. N-am pierdut nimic, pentru că nu am avut repartizați banii. Am avut niște acorduri pentru niște proiecte. Am renunțat la banii pentru Muzeul Banatului și nu suntem bucuroși de asta, dar nici nu puteam să ne asumăm răspunderea pentru un proiect care n-a fost făcut cum trebuie. Ar mai fi Centrul de Informare de la fostul centru militar zonal, pe care n-am putut să-l ducem până la capăt, pentru că proiectul a fost făcut pe genunchi. El a fost trecut în portofoliul de proiecte care ar putea fi finanțate, dar după ce am făcut verificările, am constatat că nu corespunde. Ministerul Culturii, Direcția de Culte și Patrimoniu, nu ne-au dat posibilitatea să-l facem, nu puteam primi avizele. Eu cred că am făcut bine că am renunțat la aceste proiecte.

Ce proiecte aveți pentru viitorul imediat?
Vrem să facem cele trei urcări-coborâri care ar fi la îndemâna noastră. Vorbim despre Bethausen, pentru zona de interes turistic de acolo, avem mănăstirile și bisericile din lemn, despre Șanovița, să nu mai circulăm pe autostradă și să facem ocoluri de zeci de kilometri pentru a depune deșeurile, și despre Recaș, care este oraș, acolo sunt și cramele și zona din sus de crame, Herneacova, Stanciova, Hodoș… Suntem sprijiniți de oamenii din zonă, să putem prelua terenurile, să facem proiectul și apoi să ne punem de acord cu CNADNR, care și-a dat acordul de principiu. Trebuie să vedem cine va finanța aceste lucrări, o facem noi sau o fac ei.
Avem, de asemenea, descărcarea de la Sînandrei, care devine stringentă, pentru că s-au mișcat lucrurile și se pare că se va deschide punctul de trecere a frontierei de la Pecica. În aceste condiții, gândiți-vă ce înseamnă descărcarea de pe autostradă prin Dumbrăvița, pe care am reușit s-o gâtuim de tot și cu acei stâlpi de troleibuz…

Drumul acela va fi extins la patru benzi de Primăria Timișoara…
Nu știu cum va putea fi extins, la cum sunt puși acei stâlpi. Patru benzi cred că erau greu de realizat chiar și în condițiile în care nu erau stâlpii. Poate trei benzi cu posibilități de depășire, cu posibilități de a găsi spații „de fugă”, cum se spune… Dar nu văd cum se vor mai putea face patru benzi acolo. Doar, mă gândesc, dacă se va găsi o variantă de ocolire a Dumbrăviței, ca să poată să se realizeze descărcarea de pe autostradă, care e pe drumul județean oricum, nu avem ce să facem.

Vă mai pupă primarii? Îi mai pupați?
Toți primarii mă pupă, mai puțin cei cu care nu pot să mă pup, pentru că nu am voie. În general, la fiecare întâlnire, ne pupăm și am rămas un președinte-primar, dacă vreți, pentru că am venit după 11 ani de primărie și după 12 de consilier județean. Cred că așa voi și rămâne, indiferent cât voi sta eu președinte și ei primari. Nu am în județul Timiș vreun primar cu care să zic că nu vorbesc, chiar dacă am mai avut anumite supărări către anumite primării, două-trei… Dar am iertat, că așa ne învață religia și Biblia…

Apropo de primării… Mai sunteți în vreo relație cu primarul Nicolae Robu?
Sigur. Chiar miercuri am fost împreună la întâlnirea de la ACS Poli. Am stabilit să ne întâlnim la începutul săptămânii viitoare, să discutăm despre centură, despre descărcarea de la Sînandrei, despre lucrările și clădirile pe care vrem să le realizăm în Timișoara. Nu pot să spun acum că este aceeași relație de pupături din 2012-2013, dar avem o relație corectă, prietenească, de colaborare.

Dacă rămâne sistemul actual, vă gândiți să candidați în 2016 la președinția CJ?
În primul rând, va trebui să-mi văd rezolvate problemele cu care confrunt. Apoi vom hotărî, voi hotărî… În condițiile în care se va schimba legea, și probabil că se va schimba, nici măcar nu se mai pune problema să candidez în calitate de președinte.

Vi se pare bună revenirea la varianta de vot indirect pentru președinții de consilii județene?
Părerea mea este că nu e bună. Se vor crea din nou grupuri și grupulețe, se creează din nou întâlniri la birt, unde se hotărăște cine este președinte și cine este vicepreședinte… Se creează iar frustrări și discuții între președinte și ceilalți și există acea incertitudine din punct de vedere al funcției. Dacă se supără majoritatea consilierilor, te-au schimbat din funcție. În aceste condiții, nu mai ai nici autoritatea, nici posibilitatea de a face un proiect, un program. Noi am avut în acest mandat și nefericirea de a intra în 2012, când toate proiectele pe fonduri europene erau depuse… Nu mai puteai face nimic. Tot aud că Bojin face proiectele lui Ostaficiuc, că Robu face proiectele lui Ciuhandu… Păi n-ai ce să faci! Sunt proiecte de pe vremea lor, că nu le-au adus nici ei de acasă. Unele au fost bine făcute, și sunt multe așa, dar altele au fost făcute pe genunchi și nu au putut fi duse la bun sfârșit. Va trebui să le reluăm și atunci al cui va fi proiectul?

Ce rămâne „al lui Bojin” în Timiș?
Vor rămâne în jur de 100 de localități cu alimentare cu apă și canalizare. O să rămâne în jur de 100 de localități prin care trec drumuri județene care erau toate sparte, unele pietruite, altele doar cu pământ… o să rămână asfaltate. O să rămână un spital mic în Spitalul Județean, prin proiectul de 10 milioane de euro. Cred că sunt multe lucruri care se văd.

Mulți primari și președinți de consilii județene spun că se tem să mai semneze și să dea drumul la investiții, ca să nu fie trași apoi la răspundere. Este și cazul dumneavoastră?
Parlamentul va trebui să găsească formula prin care să spună exact ce poți face ca președinte de CJ, ca primar… care sunt incompatibilitățile și conflictele de interese… M-aș bucura ca președintele CJ care va fi din 2016, fie că sunt eu, fie că e altul, să știe exact ce-și poate permite și ce nu-și poate permite din această funcție. Cine face măgării trebuie să plătească. La ora actuală, există anumite ambiguități care pun în gardă oamenii… Dacă vreți, unii pun piciorul pe frână, în sensul de a nu se entuziasma foarte mult ca să semneze anumite acte. De exemplu, în Timiș sunt localități care au primit sume foarte mari de bani. Unii primari sunt speriați și spun că mai bine să li se ia banii înapoi, decât să-și asume obligația de a-i cheltui, pentru că nu au proiectele pregătite. Și în CJ sunt oameni care poate sunt puțin speriați, puțin mai atenți decât au fost până acum.

Până în decembrie, la ușa dumneavoastră era mereu coadă. Acum care mai e situația?
În 2012, aveam și 70 de oameni pe zi și 100 de telefoane. În 2013, au rămas 20-25… Din toți cei care au venit la mine, dacă au venit 100, eu nu pot să spun că am reușit să ajut 100, dar oricum 30-40, în funcție de problemele pe care le-au avut, dacă au fost legale, dacă au fost pertinente, dacă au aparținut de mine… Și acum mai vin, este adevărat că mai puțini, dar la fel de adevărat este că și eu am făcut un pas în spate, pentru a nu mă mai expune, în sensul în care pe mine așa m-a făcut mama, nu pot să spun „nu”. Sunt un om care încearcă și trăiește convins fiind că fiecare este cinstit în ceea ce face… N-am făcut niciodată intervenții în sensul prost. Probabil că e o meteahnă mai veche a mea, aceea de a încerca să ajut pe toată lumea. N-am prea putut să spun „nu”, dar în ultima vreme mă mai abțin.

La partid ați făcut un pas înapoi. Cu Sorin Grindeanu vorbiți?
Vorbim, cum să nu… Am discutat cu el, îmi cere sfatul când vine vorba despre politică județeană. Sunt cu tot sufletul alături de ce se întâmplă, mai puțin cu participarea, pentru că nu particip la ședințe. Sunt în continuare membru al Biroului Permanent Județean. Dacă pot să sprijin, mai ales cu ce se întâmplă în județ… Sorin Grindeanu trebuie ajutat, mai ales că mare parte din timp este la București. Ar fi păcat să nu ajut. Eu cred că PSD își va reveni, este un partid mare, este un partid puternic, va trebui să se reconstruiască acea idee de solidaritate între membri, care în ultima vreme a cam lipsit. Generația tânără va trebui să preia frâiele.

Apropo de lipsa de solidaritate. Există zvonuri care spun că problemele pe care le aveți vi s-ar putea trage chiar de la unii membri ai PSD sau apropiați ai acestora…
Nu cred asta. Sunt probleme care au apărut și nu pot să mă ascund de ele. Dar nu cred că există cineva care ar dori răul colegului său de partid, chiar dacă este vorba despre mine sau despre altcineva… Sunt zvonuri, sunt vorbe răutăcioase și eu nu vreau să le dau curs.

Cu Ilie Sârbu mai vorbiți? Știți ce se spune, că și domnia sa pune strâmbe județului sau, în cel mai bun caz, ignoră proiectele importante.
N-am avut niciodată probleme de asemenea natură cu Ilie și sunt convins că fiecare se gândește să-l sprijine pe celălalt, în niciun caz să-i facă rău.

Ce nerealizări considerați că aveți, în acești aproape trei ani de când sunteți președinte la CJ?
Cred că pe parte sufletească. Mi-aș dori ca oamenii să se iubească mai mult, să fie mai uniți, să se sprijine când au probleme… Cred că se seamană în continuare prea multă ură, prea multă neîncredere. Prea mult încercăm să demonstrăm că unii suntem mai buni, iar alții suntem mai răi. Cred că asta e partea care mă doare cel mai tare. Am încercat întotdeauna să ajut, nu am vrut să fac rău în viața mea. Poate n-am reușit să fac bine, că așa au fost condițiile. Probabil că trebuie să trecem prin lucruri mai dureroase, mai cu necazuri care să ne dea posibilitatea să începem să fim solidari. Cred că asta este decepția mea cea mai mare.